În ultimii ani, relația dintre arhitecți și producătorii de materiale și sisteme de construcții începe să se schimbe vizibil. Dacă în trecut rolul arhitectului se limita în mare parte la specificarea produselor existente pe piață, astăzi tot mai mulți profesioniști își doresc să influențeze direct modul în care acestea sunt concepute, dezvoltate și integrate în proiecte.

Un studiu recent publicat de American Institute of Architects (AIA), realizat în colaborare cu Deltek și ConstructConnect, analizează modul în care arhitecții interacționează cu producătorii, adoptă tehnologii noi și integrează criterii de sustenabilitate în procesul de proiectare. Concluzia principală este clară: profesia își dorește un rol mai activ în inovarea produselor, însă încă ezită să își asume pe deplin această poziție.

Paradoxul influenței în industria materialelor de construcții

Unul dintre cele mai interesante rezultate ale studiului evidențiază un paradox în relația dintre arhitecți și producători. Aproximativ 73% dintre arhitecți consideră important să fie implicați în dezvoltarea produselor de construcții, însă doar 24% spun că ar dori să participe direct la acest proces.

Această diferență reflectă o realitate bine cunoscută în industrie. Arhitecții au o influență majoră asupra materialelor și sistemelor utilizate în proiecte, dar responsabilitățile juridice, presiunea termenelor și limitele profesionale fac ca implicarea directă în dezvoltarea produselor să fie privită cu prudență.

Totuși, așteptările față de producători cresc constant. Arhitecții nu mai caută doar produse disponibile rapid pe piață, ci soluții care răspund mai precis cerințelor de performanță, sustenabilitate și design.

În acest context, criteriile de evaluare a producătorilor se schimbă. Pe lângă caracteristicile tehnice ale produselor, devin tot mai importante calitatea documentației tehnice, accesul la date digitale, transparența indicatorilor de mediu și capacitatea de a colabora încă din fazele incipiente ale proiectului.

Sustenabilitatea devine standard, nu opțiune

Dacă implicarea directă în dezvoltarea produselor rămâne un subiect sensibil, sustenabilitatea este un domeniu în care poziția arhitecților este mult mai fermă.

Potrivit studiului AIA, procentul arhitecților care recomandă activ soluții sustenabile în proiecte a crescut semnificativ în ultimii ani, de la 58% în 2020 la aproape 80% în 2025. Această evoluție confirmă o schimbare culturală majoră în profesie.

Sustenabilitatea nu mai este percepută ca o opțiune sau ca o cerință venită exclusiv din partea beneficiarilor. Ea devine un criteriu de bază în proiectare, indiferent de tipul de clădire sau de contextul geografic.

Totuși, studiul arată că doar aproximativ o treime dintre arhitecți se consideră adoptatori timpurii ai noilor tehnologii sau soluții sustenabile. Interesant este că aceiași profesioniști sunt, de regulă, și cei mai deschiși către digitalizare și tehnologii emergente.

Pentru producători, această suprapunere nu este întâmplătoare. Produsele care combină performanța tehnică, datele măsurabile și integrarea tehnologică au șanse mult mai mari să fie adoptate în proiecte.

Preferința pentru producția locală

Un alt aspect evidențiat de studiu este preferința tot mai clară pentru produsele fabricate local. În Statele Unite, peste 70% dintre arhitecți declară că preferă produse fabricate intern.

Motivațiile sunt multiple: performanța energetică, controlul calității, stabilitatea lanțurilor de aprovizionare și disponibilitatea documentației tehnice. Crizele logistice din ultimii ani au demonstrat cât de vulnerabile pot deveni proiectele atunci când depind de lanțuri globale de aprovizionare.

Această tendință se reflectă tot mai vizibil și în Europa, unde politicile industriale și cele climatice încurajează producția regională și trasabilitatea materialelor.

O paralelă cu piața din România

În România, relația dintre arhitecți și producători traversează un moment similar de transformare, chiar dacă într-un ritm diferit.

În mod tradițional, producătorii de materiale de construcții au comunicat cu piața prin intermediul reprezentanților de vânzări sau al cataloagelor tehnice. Astăzi, arhitecții și proiectanții solicită mult mai mult: biblioteci BIM, documentație digitală detaliată, date privind amprenta de carbon și indicatori de performanță certificați.

Pe măsură ce proiectele devin mai complexe, iar criteriile de sustenabilitate devin obligatorii în tot mai multe investiții, rolul producătorilor se schimbă. Ei nu mai sunt doar furnizori de materiale, ci parteneri tehnici în procesul de proiectare.

În același timp, producătorii români încep să investească tot mai mult în dezvoltarea produselor și în colaborarea directă cu arhitecți, ingineri și consultanți de sustenabilitate. Apar platforme digitale, instrumente de simulare și programe dedicate profesioniștilor din proiectare.

Totuși, la fel ca în cazul studiului AIA, există și în România o anumită reținere din partea arhitecților în a se implica direct în dezvoltarea produselor. Limitele responsabilității profesionale și presiunea proiectelor lasă adesea puțin spațiu pentru acest tip de colaborare.

O profesie aflată într-un punct de inflexiune

Datele studiului sugerează că arhitecții se află într-un moment de tranziție. Sunt mai implicați ca oricând în subiecte precum sustenabilitatea, tehnologia sau performanța materialelor și devin din ce în ce mai selectivi în alegerea partenerilor din industrie.

În același timp, rolul lor în ecosistemul produselor de construcții este încă în curs de redefinire. Dorința de influență există, dar modul în care aceasta se va traduce în practică rămâne încă deschis.

Pentru producători, mesajul este clar: arhitecții pun întrebări mai complexe, cer date mai precise și recompensează transparența și inovația.

Pentru arhitecți, provocarea este alta: dacă vor să aibă o influență mai mare asupra produselor care definesc mediul construit, va veni momentul în care această influență va trebui nu doar exprimată, ci revendicată.