Situat în partea de sud a Republicii Benin, în apropierea orașului-port Cotonou, se află Ganvie - cel mai mare oraș plutitor din Africa. Localizat în mijlocul lacului Nokoué, acest sat impresionează prin casele sale colorate din lemn, aranjate în jurul unor insule artificiale ce datează din secolul al XVII-lea.
Conceptul a fost dezvoltat de tribul Tofinu, care a construit aceste insule ca un refugiu împotriva comerțului cu sclavi. De-a lungul timpului, sistemul lor socio-ecologic de acvacultură a susținut acest mod de viață și a transformat Ganvie într-o atracție turistică de renume mondial pentru țară. În anul 1996, orașul a fost inclus în lista patrimoniului cultural mondial de către UNESCO, atrăgând anual până la 10.000 de vizitatori. Totuși, acest flux constant de turiști a avut un impact semnificativ asupra locuitorilor și a practicilor socio-ecologice care mențin acest ecosistem acvatic.
Acvacultura a devenit din ce în ce mai dificil de susținut, iar satul se confruntă cu dificultăți în menținerea stabilității economice. În plus, stilurile tradiționale de construcție au fost înlocuite treptat de cele moderne, iar comunitatea se confruntă cu provocări permanente în ceea ce privește protecția mediului. Cu toate acestea, stilul de viață unic al localnicilor care trăiesc în simbioză cu apa oferă încă multe învățăminte pentru proiectarea viitoarelor orașe plutitoare.
Satul plutitor găzduiește în jur de 45.000 de locuitori, care trăiesc în peste 3.000 de clădiri de diferite tipuri, inclusiv case, bănci, restaurante, piețe, hoteluri, școli și spații religioase. Casele de locuit utilizează în mare parte tehnici tradiționale, cu piloni din lemn, în timp ce clădirile publice, precum școlile și spațiile religioase, sunt construite cu metode moderne, având piloni din beton și blocuri de nisip.
Acest oraș plutitor a prosperat timp de peste patru secole prin intermediul sistemelor urbane create local, motiv pentru care a primit în mod romantic numele de "Veneția Africii". Cu toate acestea, locuitorii se confruntă încă cu numeroase provocări, în primul rând lipsa sistemelor adecvate de gestionare a deșeurilor și a canalizării. Sistemele tradiționale de canalizare transportă direct deșeurile în lac, ceea ce a devenit ineficient și poluant pentru viața acvatică, având în vedere creșterea populației satului. În plus, sărăcia este în continuă creștere, deoarece economia locală bazată pe pescuit concurează cu o economia generată din turism.
Orașul plutitor Ganvie servește nu drept model pentru proiectarea potențialelor orașe plutitoare, ci și drept sursă de inspirație în abordarea sustenabilității în arhitectură. Prin exemplele sale de integrare armonioasă în mediul acvatic și de utilizare a resurselor naturale într-un mod durabil, Ganvie reprezintă un exemplu remarcabil de cum ar trebui să fie relația dintre oameni și mediul în care trăiesc.
În România, accentul asupra sustenabilității devine tot mai puternic. De exemplu, datele VICTA.ro arată pentru 2023 un total de peste 1000 proiecte care se orientează spre surse alternative de energie, precum panourile fotovoltaice.
Surse: victa.ro și archdaily.com
