Ce restaurăm atunci când clădirea construită nu coincide cu proiectul arhitectului? În București, Attila KIM Architects răspunde acestei întrebări prin intervenția asupra unei vile moderniste proiectate de Sady Herivan. Arhitecții au revenit la desenele din 1932 și au recuperat elemente care nu fuseseră niciodată construite, transformând restaurarea într-un dialog între intenția originală și arhitectura contemporană.
„Casa unei colecții”, nominalizată la EUmies Awards 2026, pornește de la o situație neobișnuită. Proiectul autorizat al lui Sady Herivan descria o vilă de colț cu o compoziție modernistă, influențe Art Deco și accente de tip paquebot. Fotografiile istorice arată însă că imobilul construit s-a îndepărtat în mai multe puncte de desenele originale, iar unele elemente importante pentru expresia casei au rămas doar în arhivă.
Attila KIM Architects a ales să nu considere construcția existentă singurul reper al restaurării. Echipa a pus față în față două mărturii ale aceleiași arhitecturi – clădirea realizată și proiectul rămas pe hârtie – și a construit intervenția tocmai în spațiul dintre ele.
O restaurare care completează trecutul
Pe fațada sudică este recuperată ideea ferestrei orizontale în bandă, importantă pentru compoziția balconului, în timp ce fațada estică primește un al doilea gol circular. Spre curte apare o fereastră de colț prevăzută în proiectul istoric, dar care nu fusese executată.
Nu toate intențiile lui Herivan puteau fi însă transpuse literal. Din considerente structurale, fereastra continuă nu a putut fi realizată integral. Arhitecții au ales în schimb panouri din beton aparent pigmentat în negru, tratate în basorelief, care sugerează ritmul golurilor și montanților din desenul original. Soclul înalt este reinterpretat tot în beton aparent, astfel încât completările contemporane să poată fi citite ca intervenții ale prezentului, nu ca falsuri istorice. (EUmies Awards)
Este una dintre ideile care dau forță proiectului: acolo unde trecutul nu poate fi recuperat literal, el este continuat prin arhitectură.
O casă în care se și locuiește, și se expune
Noua viață a clădirii este legată direct de artă. Vila a fost achiziționată în 2016 de un colecționar, iar programul actual combină locuința cu spațiile dedicate colecției, lucrului și întâlnirilor.
Parterul găzduiește galeria, studioul și un birou amenajat în fostul garaj. Primul etaj, unde a fost păstrat mobilierul încastrat original, devine zona de zi și poate primi întâlniri cu artiști și curatori, în timp ce nivelurile superioare rămân private. La mansardă, o curte de lumină și o lucrare sgraffito realizată de Radu Comșa introduc un strat contemporan explicit, iar o nouă deschidere către casa scării creează o legătură vizuală cu restul locuinței.
Casa nu devine astfel o galerie în care, întâmplător, se și locuiește. Arta și viața domestică sunt organizate ca două componente ale aceluiași program.
Cât de vizibil trebuie să fie noul?
Intervenția structurală a urmărit păstrarea proporțiilor existente. Planșeele și grinzile au fost consolidate prin sisteme compozite cu plasă din fibră de carbon și adezivi epoxidici, evitându-se modificări importante ale geometriei. În mansardă, în schimb, intervenția contemporană este mai explicită, prin utilizarea unor elemente din oțel pentru structură și ferestre sub acoperișul existent.
Proiectul alternează astfel două atitudini: discreție acolo unde materia istorică poate fi păstrată și expresie contemporană acolo unde este necesară completarea ei.
Tocmai această abordare face Casa unei colecții relevantă dincolo de cazul particular al vilei. Proiectul ridică o întrebare dificilă pentru restaurare: ce are prioritate atunci când intenția arhitectului și istoria efectiv construită nu coincid?
Attila KIM Architects nu încearcă să ofere iluzia unei clădiri rămase intacte din anii '30. Intervenția acceptă că vila este rezultatul mai multor momente: proiectul lui Sady Herivan, construcția care l-a modificat, transformările ulterioare și restaurarea contemporană.
Aproape un secol mai târziu, proiectul desenat și clădirea construită ajung, pentru prima dată, să facă parte din aceeași arhitectură.
Fișă tehnică
PROIECT: Casa unei colecții. Restaurarea unei vile moderniste din București
AMPLASAMENT: București, România
ARHITECTURĂ: Attila KIM Architects
STRUCTURĂ: Mircea Crișan; Raluca Munteanu – Arhi Mede Studio; Octavian Timu – Inginerie Creativa
INSTALAȚII: Theodor Ban, Cosmin Stamatoiu, Adrian Tănase – Soprex
RESTAURARE MOBILIER: Tudor Crîșmăriuc
LUCRARE SGRAFFITO: Radu Comșa
BENEFICIAR: Răzvan Bănescu
PROGRAM: locuință individuală / spațiu pentru colecție de artă
SUPRAFAȚĂ TEREN: 134 mp
SUPRAFAȚĂ CONSTRUITĂ DESFĂȘURATĂ: 102 mp
RECUNOAȘTERE: nominalizare EUmies Awards 2026
