Anul 2026 se conturează ca o perioadă de echilibru fragil pentru întregul ecosistem al construcțiilor, iar producătorii de materiale resimt presiunea din mai multe direcții simultan. Costurile de producție rămân ridicate, lansarea de noi proiecte publice este temperată, iar concurența pentru contracte – atât publice, cât și private – se intensifică vizibil. În acest context deja tensionat, intrarea în vigoare a mecanismului european CBAM (Carbon Border Adjustment Mechanism) adaugă un nou strat de complexitate strategică.
Mesajul autorităților a fost clar la început de an: statul nu mai poate susține ritmul investițiilor din anii anteriori. Prioritatea absolută este finalizarea proiectelor deja începute, în special a celor finanțate prin PNRR. Spațiul fiscal este aproape integral ocupat de investițiile în derulare, ceea ce înseamnă mai puține proiecte noi și o competiție mai dură între firmele din piață. Pentru producători, acest lucru se traduce printr-o cerere mai selectivă, mai atentă la preț, termene și predictibilitate.
În paralel, costurile de producție continuă să exercite presiune. Energia, materiile prime și forța de muncă rămân scumpe, iar premisele unei reduceri a prețurilor sunt minime. În aceste condiții, diferențierea nu mai poate veni din discounturi, ci din notorietate, credibilitate, calitatea constantă a produselor și capacitatea de a livra la timp, indiferent de volatilitatea pieței. Pentru producători, reputația și fiabilitatea devin active strategice, nu doar argumente de marketing.
Un posibil efect pozitiv al noii politici de investiții este o mai bună predictibilitate a plăților către constructori, odată cu prioritizarea clară a proiectelor finanțate. Pentru producători, această stabilizare relativă poate însemna o mai bună planificare a producției și a fluxurilor financiare, însă doar în cazul colaborării cu parteneri solizi și proiecte bine finanțate. Programele clasice de investiții din bugetul de stat, precum Anghel Saligny sau CNI, rămân însă într-o zonă de incertitudine, cu plăți întârziate și cerințe suplimentare de cofinanțare din partea beneficiarilor publici.
În acest peisaj, mecanismul CBAM devine un factor structural cu impact direct asupra producătorilor. Începând cu 2026, materialele importate din afara Uniunii Europene – precum oțelul, cimentul sau aluminiul – vor fi supuse ajustării la frontieră în funcție de emisiile de carbon asociate. Pentru producătorii locali, acest mecanism poate reprezenta o oportunitate de recâștigare a competitivității în raport cu importurile ieftine, dar și o presiune suplimentară pentru a demonstra performanța de mediu a propriilor produse.
CBAM mută competiția din zona exclusiv a prețului în zona trasabilității și a impactului de mediu. Producătorii care pot documenta clar emisiile, procesele de fabricație și conformitatea cu standardele europene vor avea un avantaj real în relația cu dezvoltatorii, constructorii și beneficiarii finali. Ceilalți riscă să fie excluși treptat din proiectele relevante, mai ales din cele finanțate european sau din investițiile private cu criterii ESG stricte.
Un alt risc major pentru 2026 rămâne forța de muncă. Presiunea pe salarii continuă, însă creșterile din sectorul construcțiilor au fost mult sub media economiei. În contextul întârzierilor la plată și al reducerii volumului de lucrări, mulți producători și constructori se confruntă cu dificultăți în menținerea personalului calificat. Migrarea către piețe externe sau reorientarea profesională pot genera pierderi greu de recuperat pe termen mediu, mai ales într-un moment în care capacitatea de producție stabilă este esențială.
Pentru producători, anul 2026 nu este unul al expansiunii rapide, ci al deciziilor strategice. Investițiile în eficiență energetică, digitalizare, trasabilitate și certificări nu mai sunt opționale, ci condiții pentru a rămâne relevanți. CBAM, presiunea costurilor și schimbarea comportamentului beneficiarilor redesenează regulile jocului.
