Istoria Fabricii de Zahăr Domino din Brooklyn este una strâns legată de dezvoltarea orașului New York. În secolul al XIX-lea, în timpul expansiunii industriale a industriei de prelucrare a zahărului, compania Domino Foods a fost liderul incontestabil al pieței. Fondată în 1799 de către verii imigranți germani Frederick și William Havemeyer, fabrica lor a fost construită în stil Romanesque Revival în 1856, pe malul apei din pitorescul Brooklyn.

În 1882, un incendiu devastator a distrus vechea clădire a fabricii, construită din cărămidă și lemn. Acest eveniment a determinat unul dintre membrii familiei Havemeyer, Theodore Havemeyer, să proiecteze și să construiască o clădire extinsă și modernizată. Noua fabrică includea case de filtrare, cazane și ateliere de finisare, iar cele trei clădiri din cărămidă aveau suporturi din fier și ferestre arcuite distinctive. Fabrica a fost una dintre primele din cartier iluminate cu electricitate, iar acest lucru a fost probabil generat în cadrul propriului sistem.

Până în secolul al XX-lea, Domino Foods controla 98% din industria de prelucrare a zahărului din SUA, iar fațada clădirii și coșul de fum înalt de 240 de picioare au devenit embleme ale zonelor industriale din New York.

Cu toate acestea, în 2004, fabrica și-a închis porțile. Cu doar trei ani mai târziu, aceasta a fost declarată monument istoric și s-a pregătit pentru o nouă viață ca parte a unui proiect arhitectural semnat de SHoP Architects.

La 27 septembrie, Refinery la Fabrica de Zahăr Domino se va redeschide ca o clădire de birouri modernă cu 15 etaje, cu o suprafață de 460,000 de metri pătrați și cu un concept biofilic unic. Acest proiect a fost dezvoltat de Partnership for Architecture and Urbanism, cu amenajare peisagistică realizată de Field Operations, și aduce în prim-plan nu numai istoria sa bogată, ci și inovația tehnologică și durabilitatea necesare pentru secolul XXI.

În timpul procesului de transformare a acestei clădiri istorice într-un spațiu modern, echipa de arhitecți s-a confruntat cu provocări legate de particularitățile arhitecturale. Deoarece fabrica a fost compusă anterior din trei facilități, ferestrele exterioare nu se aliniau uniform. Cu toate acestea, echipa a decis să abordeze această inconsecvență prin crearea unei clădiri din sticlă în interiorul fațadei originale din cărămidă din anii 1800. Acest proces a implicat standardizarea înălțimii etajelor între 12 și 14 picioare pentru a permite pătrunderea luminii în spațiile de lucru, și a inclus construcția unui acoperiș de sticlă în formă de boltă. Acest acoperiș beneficiază de un sistem de umbrire personalizat și un strat ceramic care ajută la reducerea strălucirii și absorbției radiației solare.

Un aspect remarcabil al acestui proiect este trecerea sa completă la energie electrică, eliminând emisiile de carbon și contribuind la sustenabilitatea mediului înconjurător.

Deși design-ul său poate părea futurist, acesta se bazează pe o conexiune profundă cu trecutul. Nivelul inferior al clădirii oferă opțiuni locale pentru mâncare și băutură, un acces acoperit către popularul Domino Park și o oportunitate unică de a privi coșul istoric al fabricii către cer. În ciuda transformării sale într-o clădire modernă de birouri, Rafinăria de la Fabrica de Zahăr Domino a păstrat integritatea sa istorică prin colaborarea cu Comisia pentru Conservarea Monumentelor Istorice din New York.

Acest proiect exemplar nu doar îmbină trecutul cu prezentul, ci și oferă un mediu de lucru inovator și inspirațional care depășește limitele clădirilor de birouri tradiționale.

SURSA ARTICOL