Într-un peisaj dinamic și complex al arhitecturii și ingineriei, Bogdan Alexandru Pintilie – Arhitect Partener la Pintilie + Partners Architecture & Engineering (PPAE), reunește o echipă de profesioniști care, de-a lungul celor peste două decenii de activitate, au abordat proiecte din cele mai diverse domenii. De la reabilitarea clădirilor istorice, la proiecte inovative de infrastructură și soluții de eficiență energetică, PPAE a demonstrat o adaptabilitate remarcabilă și o viziune inovatoare.

În cadrul acestui interviu, Bogdan Alexandru Pintilie ne va împărtăși perspectivele sale despre diferențierea PPAE pe piață, abordările inovative în proiectare, integrarea tehnologiilor BIM și complexitatea gestionării proiectelor în diverse domenii. Vom explora și viziunea sa asupra viitorului arhitecturii și ingineriei, despre cum evoluează tehnologia și cum se adaptează echipa sa la schimbările din industrie.

Într-o conversație despre provocările și realizările din cariera sa, vom înțelege cum se conturează filosofia de lucru a unui birou care a reușit să se impună prin calitate, flexibilitate și dedicare în fața cerințelor unei piețe tot mai exigente.

Ce vă diferențiază față de alte firme de arhitectură și inginerie care oferă servicii similare, având în vedere complexitatea serviciilor pe care le furnizați?

Varietatea proiectelor din portofoliul PPAE: rezidențiale (+5.000 apartamente), industriale (curierat, autovehicule, mase plastice, alimentar, medicamente, mobilă, marochinărie, siderurgie, materiale de construcții), clădiri de birouri, sănătate (spitale, policlinici), educație și cercetare (institute de cercetări, școli, grădinițe), infrastructură securitate (MAPN, IGPF), infrastructură de transport (terminal transport în comun și park&ride), zootehnie (ferme de porci, FNC-uri), energie (stații electrice de transformare, benzinării) și altele.

Complexitatea proiectelor abordate. Exemple: Centrul Național de Cercetare pentru Hidrogen și Pile de Combustie, Abator Păsări 13.500 capete/oră, Stație electrică de transformare subterană 110/20kV, 3x40MVA, clădiri industriale cu tehnologie complexă, etc.

Flexibilitate stilistică. Am proiectat atât clădiri cu imagine contemporană, cât și cu stiluri istorice, chiar și la clădiri noi, nu doar la restaurări (Ethos House de pe Calea Floreasca este o clădire cunoscută și apreciată în București).

Proiectare in-house pe toate specialitățile mari de proiectare clădiri (arhitectură, structură de rezistență, instalații) în sistem BIM.

Cum reușiți să integrați toate specialitățile – arhitectură, rezistență, instalații, drumuri – într-un proces de proiectare fluent și eficient?

Dificultatea integrării și coordonării specialităților este mult mai mare atunci când companii diferite furnizează diversele specialități. Noi am început ca firmă de proiectare arhitectură în 2003. Din 2012 proiectăm și structura de rezistență, iar din 2024 și instalații. Diversificarea a fost dificilă și presupune flexibilitate pentru adaptarea la un nou stil de lucru. Presupune și o investiție semnificativă. În schimb, vine cu mari avantaje. Coordonarea specialităților se face mult mai ușor și mai temeinic. Interacțiunea umană directă și imediată este mai eficientă decât întâlnirile online, schimburile de e-mailuri și ședințele săptămânale de coordonare. Un alt avantaj al integrării specialităților sub aceeași pălărie este că se lucrează cu priorități comune, adică specialitățile lucrează fără defazaje semnificative. Fazarea activității de proiectare în firme diferite este extrem de dificilă. În plus, interacțiunile zilnice între proiectanții de diverse specialități duc la o înțelegere mult mai bună a constrângerilor unei anume specialități de către proiectanții celorlalte.

În decursul celor 22 de ani de activitate, complexitatea cerințelor tehnice a crescut. Se așteaptă de la proiectant să descrie din ce în ce mai exact clădirea proiectată, cu detalii din ce în ce mai specifice. Presiunea în această direcție este preponderent economică, dar și de calitate a produsului obținut. Tendința aceasta a dus la o importanță din ce în ce mai mare a coordonării specialităților de proiectare clădiri. Ea a creat o mare presiune, în cazul nostru, de a avea toate specialitățile in-house.

Ce rol joacă tehnologia BIM în succesul proiectelor voastre și cum ajută acest lucru clienții pe termen lung?

La PPAE am lucrat BIM, în Nemetschek Allplan, din 2003, înainte ca denumirea de BIM să fie populară. Allplan ne permite să lucrăm arhitectură și rezistență într-un proiect și un model comun. Coordonarea cu instalațiile o facem via IFC.

Proiectarea integral BIM ne reduce radical timpul necesar ajustării proiectelor din cauza problemelor sesizate de consultanți sau de executanți. Pentru clienți, scade costul cu lucrările neprevăzute. Avantajul ar fi mult mai mare dacă executanții ar putea participa în acest sistem, dacă ar avea acces direct la modelul 3D al obiectivului. Din păcate, acest lucru nu se întâmplă încă în mod curent.

În principiu, pe termen lung, clienții pot beneficia de o întreținere mai ușoară a clădirilor, deoarece au mai puține necunoscute. Spun „în principiu” deoarece potențialul BIM în utilizare și post-utilizare este proporțional cu detalierea modelului și respectarea acestuia integrală în execuție (sau ajustarea modelului conform cu execuția). Detalierea și ajustarea presupun costuri de proiectare mari, peste bugetele curente de proiectare. De aceea, beneficiile pe termen lung sunt deocamdată modeste, față de potențial.

Cum abordați proiectele de intervenție asupra clădirilor vechi, inclusiv cele cu statut de monument istoric, și ce provocări presupun acestea?

La PPAE avem în mod curent în proiectare intervenții pe clădiri existente (vechi, să le spunem). Ele sunt de multe tipuri, pentru care abordările noastre stilistice sunt diferite. Spre exemplu, avem în proiectare o reabilitare completă a clădirii ISPIF, clădire de început de anii 1980, fără valoare arhitecturală deosebită. În acest caz, nu vom păstra nimic din imaginea actuală. Propunem o imagine contemporană, cu condiționarea economiei de energie (care are un impact semnificativ în imaginea de fațadă). O altă abordare am avut când am reabilitat clădirea unde acum este sediul Avocatului Poporului. Acolo am păstrat imaginea clădirii interbelice (art deco/stil internațional) în cea mai mare parte, cu excepția zonei de intrare. Intervenția noastră în acea zonă a fost evident contemporană, dar cu preluarea și integrarea unor elemente de pe restul fațadei. Am creat un dialog între vechi și nou, nu doar un simplu contrast.

În alte cazuri, cum ar fi clădirea DGPI din București, de pe strada Spătarului, o clădire eclectică ce ar merita să fie monument, am prevăzut doar restaurarea/refacerea fațadei, fără schimbări semnificative asupra ei.

PPAE nu are un portofoliu extins de intervenții pe monumente de arhitectură. Am făcut însă destul de multe proiecte pe clădiri vechi cu valoare arhitecturală certă, situate în zone protejate. Nu am constatat diferențe semnificative între cele două categorii de proiecte. De altfel, am avut mai multe cazuri în care clădirile pentru care am lucrat erau listate și nu ar fi trebuit să fie, și viceversa.

O dificultate specifică clădirilor cu decorație clasică bogată este proiectarea restaurării (sau a refacerii) acesteia. Nu este clară delimitarea între activitățile proiectantului și ale executantului. Nu mai există expertiză pentru desenul acestor decorații în breasla arhitecților, sau este foarte rară. Desenul CAD al decorațiilor este dificil și insuficient, iar desenul BIM este și mai dificil și foarte mare consumator de timp.

Cum reușiți să asistați clienții în întocmirea unor teme de proiectare bine detaliate și realiste?

Într-adevăr, în foarte multe cazuri suntem implicați în întocmirea sau completarea temei de proiectare. Inclusiv în contracte cu autorități publice, unde tema este parte din documentația de atribuire, dar, de prea multe ori, este incompletă sau are erori flagrante. De cele mai multe ori, beneficiem de o doză foarte mare de încredere din partea clienților noștri, chiar atunci când suntem la prima colaborare și chiar dacă clienții respectivi sunt entități publice. Baza acestei încrederi este, pe de o parte, portofoliul/experiența PPAE, pe de altă parte, modul în care prezentăm și explicăm opțiunile disponibile. Facem acest lucru chiar când prezentarea unor opțiuni dăunează în mod evident interesului economic al PPAE. Pornind de la această încredere, este ușor să sprijinim clientul cu tema de proiectare.

În contextul autorizării de securitate la incendiu, care sunt cele mai frecvente obstacole întâmpinate și cum le depășiți?

Aplicarea neuniformă a normelor de la un inspectorat la altul, uneori de la un referent la altul în același inspectorat. Caz concret: un proiect de hub de sortare corespondență pe care l-am avizat și autorizat la Cluj a fost respins de ISU Brașov și a trebuit modificat radical. Astfel de situații derivă din neclaritatea normelor, mai ales a celei mai vechi, P118/1999, care este în curs de înlocuire de prea mulți ani.

De asemenea, am constatat și o diferență de rezultat al avizării în funcție de abordare. Pe de o parte, abordarea tehnică, în care normele sunt interpretate rațional, bazat pe experiență și scenarii realiste. Cu pompierii care au o astfel de abordare ne înțelegem foarte bine. Pe de altă parte, ne lovim deseori de o abordare formalistă, cu interpretări distructive ale normelor, de tipul: „cea mai defavorabilă interpretare, indiferent că dă naștere unor aberații tehnice.” De multe ori, aceasta vine din teama de acțiuni în justiție, unde înțelegerea tehnică este foarte dificil de obținut. Uneori, mai rar, vine și din capabilitățile nesatisfăcătoare ale referenților.

Cum asigurați coordonarea eficientă între proiectare și execuție în cadrul ofertei integrate pe care o furnizați clienților?

În experiența noastră, acest tip de contracte integrate nu au generat probleme serioase de coordonare. Constructorii cu care am făcut echipă ne-au consultat la fiecare pas. La rândul nostru, noi am proiectat soluțiile detaliate doar după stabilirea de către constructor a fiecărui furnizor de echipamente și soluții în parte. Alăturarea proiectantului și a executantului în aceeași echipă reduce până la eliminare conflictele dintre aceștia, deoarece interesul lor este comun.

Succesul acestui tip de contract are două condiționări:

1. Documentația de atribuire trebuie să fie cât se poate de clară și cuprinzătoare.
2. Ofertanții trebuie să plece la drum cu intenția de a finaliza contractul în condițiile contractate inițial, nu cu intenția de a cere suplimentări, mai ales pentru activități care puteau fi cunoscute la faza de ofertare.

Ce soluții inovatoare ați implementat pentru reducerea amprentei de carbon a clădirilor proiectate și cum evaluați impactul acestora?

Greu de definit ce este inovator. Soluția cea mai eficientă pe care o folosim este complet ne-inovatoare și foarte nepopulară în mediul arhitectural: reducerea suprafeței vitrate. Sigur că nu facem acest lucru în detrimentul asigurării iluminatului natural necesar. Doar că acesta nu presupune proporții de vitraj de tip 80-100%, ci mai degrabă de 40-50%. Amintesc aici această soluție pentru că se aplică atât de rar încât este cel puțin neobișnuită. Dezavantajul ei este pur imaginar, în sensul în care esteticul nu are obiectivitate, ci doar conformitate socială, specifică anumitor grupuri.

Altfel, utilizăm în mod curent la proiecte: ferestre cu coeficient de transfer minim, ventilații cu recuperare de căldură, pompe de căldură (de obicei împreună cu centrale pe gaz, pentru vârfurile de sarcină), panouri solare și izolații termice foarte bune.

Impactul acestui mod de proiectare este palpabil pentru utilizatorul clădirii, în două moduri. Clădirea devine mai confortabilă. Nu se mai simt influențe negative din radiația suprafețelor vitrate (cald/rece, în funcție de anotimp), nu se mai simte diferența de temperatură între aerul interior și cel proaspăt introdus (deoarece acesta este pre-răcit sau pre-încălzit) și se reduce foarte mult efectul de seră vara. În al doilea rând, sunt reduceri mari la costurile de energie. Aceste costuri devin neglijabile.

Există un proiect specific din portofoliul vostru care vă reprezintă cel mai bine filosofia de lucru? Dacă da, care este acesta și de ce?

M-ați pus pe gânduri cu această întrebare. Concluzia mea este că nu există un astfel de proiect. Mi se pare interesantă motivarea. Continuitatea în timp a propriilor convingeri (preferințe estetice sau tehnice) figurează foarte jos pe lista mea de priorități. Favorizez mult mai mult adaptarea continuă la cerințe și condiționări specifice proiectului sau clientului, precum și la contextul tehnico-social schimbător specific domeniului nostru al construcțiilor.

De aceea, sunt multe proiecte care nouă ni se par interesante, tocmai pentru că această abordare dă naștere la rezultate foarte diferite de la un proiect la altul. După 25 de ani de proiectare, încă aștept cu nerăbdare faza de concept a următorului proiect, cu atât mai mult cu cât acesta presupune activități diferite față de cele curente și, mai ales, dacă este un program arhitectural nou pentru PPAE.

Vă propun să considerăm că tocmai varietatea proiectelor PPAE scoate la iveală filosofia noastră de lucru.

Cum vedeți evoluția tehnologiei și a tendințelor din industria arhitecturii și ingineriei în următorii ani și cum plănuiți să vă adaptați?

Cred că BIM este încă într-un stadiu incipient de dezvoltare. Să recunoaștem că este dificil de lucrat BIM în prezent. Pe direcția actuală de dezvoltare devine din ce în ce mai dificil. Complexitatea crește pe măsură ce se adaugă funcționalități noi programelor. Asta în contextul în care și acum stacheta este foarte sus în privința nivelului de inteligență minim necesar pentru un proiectant care lucrează BIM. Sunt foarte multe procese care se pot automatiza. În prezent, nu se face acest lucru pentru a permite o libertate sporită proiectantului. Este o libertate care, în majoritatea cazurilor, nu este necesară. Software-ul ar putea să facă presupuneri pe baza unor soluții standard predefinite, specifice unor programe arhitecturale.

Nu sunt foarte la curent cu soluțiile unor furnizori de tip start-up. Știu că oferă de ceva timp posibilitatea de compartimentare automată pentru unele programe arhitecturale simple, cum ar fi locuințele colective. Am studiat cu ceva timp în urmă posibilitatea integrării unor astfel de soluții parțiale cu sistemul nostru actual de proiectare și concluzia nu a fost pozitivă.

Realitatea concurențială a pieței de software de proiectare este că există un singur mare jucător și foarte puțini concurenți mai mici. E un cvasi-monopol. Piața de proiectare nu este atât de mare, iar investițiile necesare în dezvoltarea software-ului sunt foarte mari. Monopolurile cu piața redusă nu sunt cunoscute pentru excelența în inovație. O dificultate suplimentară este dată de inerția echipelor de proiectare. Sunt încă foarte multe firme, la nivel global, care utilizează CAD (care este un fel de planșetă electronică), deși acest sistem era depășit acum 25 de ani, când am început eu să fac proiectare. Schimbarea sistemului de proiectare la nivelul unei firme durează ani de zile și generează costuri mari. Punând cap la cap toate aceste condiționări, constatăm că este foarte probabil ca nu vom avea schimbări serioase de tehnologii de proiectare în viitorul previzibil.

Analiza de mai sus ar putea fi infirmată de vreun producător chinez de software de proiectare. Din păcate, nu cunosc acea parte a lumii. Chiar dacă se va produce un avans notabil în acea zonă, sunt șanse minime să beneficiem și noi, în zona noastră geografică. Barierele ideologice par a limita transferul de tehnologie din și spre acea direcție.