Felul în care companiile privesc spațiul de lucru se schimbă radical, iar biroul trece prin cea mai complexă redefinire din ultimele decenii. Dincolo de metri pătrați și layout-uri eficiente, miza reală devine capacitatea spațiului de a susține cultura organizațională, colaborarea și experiența umană într-un context în care munca hibridă, presiunea pe costuri și retenția angajaților rescriu regulile pieței.

Cu peste 30 de ani de experiență și un portofoliu construit în jurul office designului și workplace strategy, PROGRAPHIC Architecture Studio urmărește această transformare direct din interiorul industriei. 

Am discutat cu Oana Cucoranu, arhitect partener în cadrul studioului, despre compromisurile reale din proiectele actuale, criza de specialiști din execuție, diferența dintre designul spectaculos și spațiile care funcționează cu adevărat, dar și despre modul în care tehnologia, sustenabilitatea și noile comportamente ale angajaților vor schimba birourile în perioada 2026–2027.

PROGRAPHIC are peste 30 de ani de experiență și un portofoliu concentrat puternic pe office design și workplace strategy. Cum s-a schimbat, în mod real, relația companiilor cu spațiul de birou în ultimii ani? 

Privind prin prisma experiențelor noastre din ultimii 2-3 ani, am putea glumi spunând că relația companiilor cu spațiul de birou a devenit una de tip «love-hate».

Pe de o parte, am observat o categorie de companii, în special marile corporații, dispuse să investească serios într-o amenajare care să atragă angajații din nou în cadrul bine definit al biroului. Pentru noi este, evident, o ocazie foarte binevenită de a ne «flexa mușchiul creativ» și de a veni cu soluții cât mai estetice, funcționale și inovatoare.

Pe de altă parte, este o reală provocare să bifezi toate exigențele actuale, având în vedere reticența angajatului obișnuit de a părăsi confortul casei proprii în favoarea biroului, indiferent cât de frumos și bine dotat ar fi noul spațiu. Tocmai de aceea, miza noastră este să transformăm biroul într-o destinație care oferă o experiență ce nu poate fi replicată acasă.

După perioada de accelerare a muncii hibride, multe companii încă încearcă să redefinească rolul biroului. Ce observati astăzi în piață: biroul revine ca spațiu central sau devine mai degrabă un instrument de cultură și colaborare? 

Cu siguranță discutăm astăzi despre spațiul de birou ca despre un loc al cărui scop principal devine acela de a consolida și disemina cultura companiei prin colaborare. Deși fenomenul de WFH a arătat că angajatul poate fi adesea chiar mai productiv în îndeplinirea sarcinilor individuale de acasă, absența colaborării directe și spontane își pune amprenta pe nivelul de creativitate și inovație din echipe.

Ideile noi nu apar mereu programate într-o ședință pe Teams de la 14:00 la 15:00. Ele apar la coffee corner, pe hol sau când auzi accidental doi colegi dezbătând o problemă într-un huddle  și poți interveni. Este în sarcina arhitectului să gândească și să dezvolte spațiul biroului într-un mod ideal, pentru a recrea prin intersecții spontane acel «lipici» social, transformând designul interior dintr-un simplu fundal estetic, într-un catalizator al interacțiunii umane. 

În office design există tot mai multă presiune pe imagine, branding și experiență vizuală. Cum reușiți să păstrați echilibrul între estetică, funcționalitate și eficiență operațională? 

Aș spune că, dimpotrivă, în ultimii 2 ani am observat tot mai mulți clienți axați pe funcționalitate și eficiență operațională, iar experiența vizuală a devenit acel layer extra care se adaugă peste toate celelalte exigențe.

Cred că, în cazul studioului Prographic, echilibrul vine pur și simplu din experiență: din zeci de ani, din sute de clienți și zeci de mii de metri pătrați amenajați. Am învățat în timp, și nu fără efort, că un spațiu de calitate se naște din cumulul ideilor și din rezolvarea nevoilor tuturor, chiar dacă primul impuls este să simți orice alterare a conceptului inițial ca pe o frână, o limitare. 

Echilibrul pornește de la viziunea creativă a arhitectului, este filtrat de considerentele tehnice ale inginerului, condus de motorul nevoilor clientului și temperat de constrângerile de buget sau timp pe care le ține în frâu project managerul. Din acest motiv, nu susținem niciodată o idee strict de dragul esteticii, dacă aceasta nu funcționează impecabil și din perspectiva celorlalți parametri.

Multe companii cer astăzi flexibilitate maximă, dar în același timp vor control strict al costurilor. Care sunt cele mai dificile compromisuri pe care trebuie să le gestionați în proiectele actuale? 

Această întrebare punctează două aspecte esențiale. Pe partea de execuție, gestionăm compromisul dintre soluțiile modulare scumpe și bugetul final concentrându-ne pe nevoia reală a clientului. Ne ferim de compromisuri care afectează funcționalitatea, preferăm să dozăm inteligent intervenția doar acolo unde aduce valoare.

Dar același paradox există și la nivel de proiectare: compromisul între timpul necesar dezvoltării unor soluții complexe și onorariul alocat. Este o luptă dificilă pe o piață dominată de abordări design and build, unde proiectarea este adesea vândută la un cost derizoriu. Ține strict de noi, arhitecții, să ne educăm clienții și să demonstrăm că tocmai proiectarea strategică este instrumentul care le salvează și optimizează bugetul.

În România există încă multe spații de birouri dezvoltate după standarde vechi. Cum vedeți evoluția pieței în zona de reconversie, redesign și optimizare a spațiilor existente? 

În contextul actual, în care construcția clădirilor noi de birouri și-a încetinit mult ritmul, iar investițiile se fac cu o mai mare precauție, optimizarea și revigorarea spațiilor existente au devenit direcții nu doar căutate, ci absolut esențiale.

Privind prin prisma materialelor, a tehnologiilor folosite și a alinierii la normative care evoluează constant, o clădire office construită în anii 2000 este deja considerată «îmbătrânită». Totuși, ea vine adesea la pachet cu avantaje incontestabile: o locație premium, un cost de leasing mai avantajos, o cultură deja sedimentată a companiei care își are sediul acolo.

Într-un proiect de reconversie, poate chiar mai mult decât într-unul construit de la zero, este nevoie de foarte multă experiență și profesionalism. Pe lângă exigențele firești ale clientului, ne lovim frecvent de «surprize» și vicii ascunse ale spațiului. Toate acestea trebuie rezolvate tehnic și creativ, pentru a reuși în același timp să menținem viabili acei parametri critici: bugetul, timpul de execuție și restricțiile tehnice.

Workplace strategy a devenit un termen foarte prezent în industrie. Cât de pregătite sunt companiile din România să își construiască spațiile pornind de la analiza reală a modului în care lucrează echipele? 

La momentul actual, workplace strategy este mai degrabă un buzzword pe piața din România. Dă foarte bine în discuții, dar realitatea ne arată că suntem încă într-o etapă de educare. Răspunsul scurt ar fi că majoritatea companiilor nu sunt încă pe deplin pregătite.

De cele mai multe ori, aceste solicitări vin ca o directivă din zona internațională, unde curentul este deja bine fundamentat. Adesea, însă, la nivel local, dorința de implementare se diluează rapid când intră în contact cu reticența la schimbare a utilizatorului final. Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem că piața locală nu a avut încă nici timpul, nici bugetele necesare pentru a investi masiv în formarea unor profesioniști dedicați exclusiv acestei nișe.

Din acest motiv, rolul nostru se extinde. Încercăm să integrăm organic elemente de strategie în discuțiile de proiectare, punând noi acele întrebări esențiale pentru a-i ajuta să calibreze cerințele internaționale la realitatea și dinamica echipelor locale.

În proiectele de office interior apar frecvent provocări legate de timp, execuție și coordonarea dintre toate echipele implicate. Care sunt cele mai mari probleme pe care le întâlniți în implementare și cum reușiți să le depășiți? 

Cea mai mare problemă în implementare, la acest moment, este lipsa acută a profesioniștilor. Se simte un gap uriaș între cei câțiva oameni care au experiența necesară pentru a supraveghea și coordona echipele pe șantier și «mâna de lucru», formată din oameni care, de cele mai multe ori, se află abia la primul sau al doilea proiect de acest fel.

Lipsește acel strat intermediar, al «meseriașilor» – ca să folosim un termen popular –, și, din păcate, acest gol vorbește despre o criză profesională și socială mult mai profundă prin care trecem la nivel generalizat.

Pentru a reuși să implementăm proiectul cât mai fidel față de desenele tehnice și de concept, ajungem să compensăm noi această lipsă. Sunt necesare mult mai multe vizite suplimentare pe șantier și un număr considerabil de ore investite constant în discuții de clarificare, coordonare și asistență tehnică detaliată cu executanții și furnizorii.

Observați o schimbare în modul în care companiile investesc în retenția angajaților prin designul spațiului de lucru sau multe proiecte sunt încă tratate strict ca optimizare de cost? 

În mod interesant, asistăm de ceva timp la o scindare abruptă pe piață. Companiile par să se împartă din ce în ce mai radical între cele două abordări pe care le-ați menționat.

Pe de o parte, avem companiile – în special marile multinaționale – pentru care resursa umană primează. În aceste cazuri, bugetele sunt mult mai permisive, investiția în calitatea spațiului fiind o prioritate asumată. Se tratează cu foarte multă atenție elemente complexe și profunde ale designului, de la ergonomie avansată, până la neurodiversitate și ecologie.

Pe de altă parte, avem polul opus: companiile care aleg optimizarea la sânge. În acest context, se investește strictul necesar pentru a mai funcționa încă unul sau doi ani într-un anumit spațiu. În cazul lor, investiția este privită pur pragmatic, bugetul fiind direcționat exclusiv către elementele de funcționalitate de bază, tăind de pe listă eforturile de retenție prin design.

Evident, pentru noi, ca arhitecți, prima categorie este mult mai atractivă, deoarece ne oferă un teren excelent pentru inovație și creativitate. Totuși, înțelegem perfect realitatea economică a pieței și ne asumăm ambele scenarii cu același profesionalism, adaptându-ne soluțiile la constrângerile primite, pentru a extrage maximum de potențial din orice fel de buget.

PROGRAPHIC oferă servicii integrate, de la concept și space planning până la project management și implementare. Cât de importantă este această abordare pentru controlul calității și pentru evitarea problemelor din șantier? 

Într-adevăr, studioul nostru poate oferi servicii integrate, de tip turn-key, și avem în portofoliu multe proiecte reușite de acest gen. Totuși, în cadrul biroului, funcționăm ca două departamente separate, și de multe ori avem și proiecte complet separate: atât departamentul de proiectare, care lucrează cu project manageri și constructori externi, cât și departamentul de project management, care lucrează cu arhitecți externi. Acest lucru ne dă mai multă flexibilitate și, de asemenea, aduce perspective interesante din exterior, de la colegii de breaslă. 

Această independență operațională internă reprezintă, de fapt, garanția unui control riguros al calității. Ne permite să menținem o evaluare obiectivă chiar și în proiectele integrate, asigurând un echilibru corect între integritatea conceptului arhitectural și eficiența execuției.

În contextul actual, sustenabilitatea începe să influențeze și designul interior al spațiilor office. Cât de mult contează astăzi criteriile ESG, materialele sustenabile și eficiența energetică în deciziile beneficiarilor? 

Începe, într-adevăr, să se vadă și pe piața locală acest interes crescut față de sustenabilitate, reutilizare și economie circulară. Impulsul vine, din nou, din afara țării, unde politicile ESG au rădăcini mult mai bine ancorate în cultura companiilor.

Ne întoarcem, inerent, la discuția despre flexibilitatea bugetelor pentru că, de cele mai multe ori, sustenabilitatea costă mai mult. Asta se aplică chiar și atunci când discutăm pur și simplu despre reutilizare – integrarea și adaptarea unui element existent într-un design nou necesită adesea mai mult timp, ingeniozitate și manoperă specializată.

Deși, uneori, acest strat suplimentar al sustenabilității poate fi perceput ca o constrângere pentru creativitate – de exemplu, paleta de culori sau finisaje pentru materialele reciclate este momentan mai restrânsă –, noi îl considerăm un criteriu esențial și alocăm constant timp și resurse în cadrul biroului pentru a ne educa și a ține pasul cu noile tehnologii și evoluții din domeniu.

Tehnologia schimbă rapid modul în care sunt gândite spațiile de lucru , de la sisteme smart până la analiza modului de utilizare a biroului. Ce impact credeți că vor avea digitalizarea și AI-ul asupra office designului în următorii ani? 

Cred că digitalizarea și AI-ul vor avea un impact major, dar trebuie să le privim cu pragmatism. Legat și de subiectul anterior despre workplace strategy, tehnologia ne va ajuta să trecem de la decizii bazate pe intuiție la decizii bazate pe date reale. Analiza spațiului ne va oferi informații clare despre cum interacționează angajații cu biroul, permițându-ne să calibrăm mult mai corect proiectul.

La nivelul procesului nostru de lucru, privim AI-ul strict ca pe o unealtă, nu ca pe un substitut. Testăm constant moduri în care îl putem integra în task-urile zilnice, dar o facem cu mare atenție, pentru a nu destructura baza fundației noastre creative și a gândirii critice.

Privind spre 2026–2027, cum credeți că va arăta spațiul de lucru ideal? Și ce diferență va exista între birourile care vor rămâne relevante și cele care nu vor mai răspunde nevoilor reale ale companiilor și angajaților?

Spațiul de lucru ideal pentru următorii ani nu va fi neapărat o demonstrație de forță tehnologică, ci un spațiu cu un scop clar definit: va deveni o destinație, nu doar un sediu.

Diferența majoră se va rezuma la intenție. Birourile care vor rămâne relevante vor fi cele gândite ca hub-uri sociale și de inovație – locuri în care oamenii aleg să vină pentru comunitate, mentorat și acea colaborare spontană pe care nu o poți avea de acasă. În acest context, credem că rolul arhitectului de interior nu mai este să își pună amprenta strict vizual, dictat de un design «la modă», ci să creeze un cadru relevant, în care primează experiența reală a utilizatorului.