Industria europeană a oțelului traversează una dintre cele mai complexe perioade din ultimele decenii. Creșterea costurilor cu energia, presiunea importurilor, obiectivele de decarbonizare și schimbările din comerțul internațional modifică profund condițiile în care producătorii europeni își desfășoară activitatea.

Raportul European Steel in Action 2026, publicat de EUROFER (European Steel Association), evidențiază provocările cu care se confruntă sectorul siderurgic european și măsurile considerate necesare pentru menținerea competitivității într-un context economic tot mai volatil. În același timp, documentul oferă o imagine asupra direcției în care se îndreaptă unul dintre cele mai importante sectoare industriale ale Europei și asupra impactului pe care aceste transformări îl pot avea asupra întregului lanț valoric din construcții.

Cererea începe să își revină, însă producția europeană continuă să scadă

După mai mulți ani marcați de incertitudine și reducerea activității industriale, consumul aparent de oțel din Uniunea Europeană a înregistrat o ușoară revenire. Potrivit raportului, în 2025 acesta a crescut cu 4,4%, ajungând la aproximativ 134 de milioane de tone.

Această evoluție nu a fost însă însoțită de o creștere similară a producției.

Producția de oțel brut din Uniunea Europeană a continuat să scadă, atingând 125,8 milioane de tone, cel mai redus nivel din ultimele decenii. Diferența dintre cerere și producția internă a fost acoperită prin importuri, ceea ce accentuează dependența pieței europene de furnizori din afara Uniunii.

Conform datelor EUROFER, importurile de produse siderurgice finite au crescut cu aproximativ 14%, iar cota produselor provenite din afara Uniunii reprezintă aproape 30% din consumul aparent de oțel.

Această tendință ridică întrebări privind capacitatea Europei de a-și susține propriile lanțuri industriale într-un context în care cererea începe să își revină.

Costul energiei rămâne principalul factor care influențează competitivitatea

Una dintre concluziile centrale ale raportului este că diferențele dintre costurile energiei din Europa și cele din alte regiuni ale lumii continuă să afecteze competitivitatea industriei siderurgice europene.

Potrivit EUROFER, producătorii europeni suportă costuri pentru energie electrică și gaze naturale semnificativ mai ridicate decât competitorii din Statele Unite, China, India sau Orientul Mijlociu. În condițiile în care producția de oțel este una dintre cele mai energofage activități industriale, această diferență influențează direct costurile de producție și capacitatea de investiție.

În același timp, procesul de decarbonizare presupune investiții suplimentare în electrificarea producției, utilizarea hidrogenului regenerabil și dezvoltarea unor noi tehnologii industriale, toate dependente de accesul la energie competitivă.

Raportul estimează că, până în 2030, industria europeană a oțelului va avea nevoie de aproximativ 165 TWh de energie electrică fără emisii și de două milioane de tone de hidrogen regenerabil anual pentru a susține tranziția către producția cu emisii reduse de carbon.

Decarbonizarea redefinește investițiile din industrie

Reducerea emisiilor de carbon nu mai reprezintă doar un obiectiv de mediu, ci un criteriu care influențează competitivitatea întregului sector.

Companiile europene investesc în tehnologii precum Direct Reduced Iron (DRI), cuptoare electrice cu arc (EAF), captarea și stocarea carbonului (CCS) sau utilizarea hidrogenului verde, în încercarea de a reduce emisiile generate de producția de oțel.

Potrivit EUROFER, proiectele aflate în dezvoltare ar putea conduce, până în 2035, la punerea în funcțiune a 13 instalații DRI și 20 de cuptoare electrice noi, cu o capacitate anuală de aproximativ 44 milioane de tone de oțel cu emisii reduse.

Implementarea acestor investiții depinde însă de mai mulți factori, printre care costul energiei, dezvoltarea infrastructurii pentru hidrogen și existența unor mecanisme de sprijin care să permită menținerea competitivității producției europene.

CBAM intră într-o etapă decisivă

Un alt punct important al raportului îl reprezintă implementarea mecanismului european de ajustare la frontieră în funcție de carbon (Carbon Border Adjustment Mechanism – CBAM), care intră în faza operațională începând cu 2026.

Mecanismul urmărește aplicarea unor costuri similare pentru produsele importate din state care nu aplică politici comparabile de reducere a emisiilor, evitând astfel fenomenul de carbon leakage, respectiv relocarea producției către regiuni cu standarde de mediu mai puțin restrictive.

EUROFER consideră însă că forma actuală a CBAM necesită ajustări pentru a proteja eficient întregul lanț valoric european. Organizația atrage atenția că anumite produse prelucrate sau semifabricate pot continua să intre pe piața europeană fără a suporta aceleași costuri asociate emisiilor de carbon, ceea ce poate crea dezechilibre concurențiale.

Fierul vechi devine o resursă strategică

Pe măsură ce producția de oțel se orientează către tehnologii bazate pe reciclare și cuptoare electrice, disponibilitatea fierului vechi capătă o importanță strategică.

Raportul arată că Uniunea Europeană exportă anual aproximativ 17,5 milioane de tone de fier vechi, reprezentând aproape 30% din comerțul maritim mondial cu această materie primă.

În condițiile în care reciclarea va avea un rol tot mai important în producția de oțel cu emisii reduse, EUROFER susține că această resursă ar trebui tratată similar materiilor prime critice și integrată într-o strategie industrială europeană care să asigure disponibilitatea necesară pentru investițiile viitoare.

O industrie aflată între competitivitate și obiective climatice

Raportul evidențiază faptul că industria siderurgică europeană trebuie să răspundă simultan unor provocări economice și de mediu fără precedent.

Pe de o parte, producătorii trebuie să investească în tehnologii care reduc emisiile și contribuie la atingerea obiectivelor climatice asumate la nivel european. Pe de altă parte, aceste investiții trebuie realizate într-un context caracterizat de costuri ridicate ale energiei, concurență globală intensă și presiune permanentă asupra prețurilor.

Evoluția acestui sector are implicații directe asupra întregului ecosistem al construcțiilor, infrastructurii și industriei prelucrătoare. Oțelul rămâne unul dintre materialele esențiale pentru dezvoltarea proiectelor de investiții, iar disponibilitatea, costul și amprenta sa de carbon vor influența din ce în ce mai mult deciziile privind proiectarea, execuția și achiziția materialelor.

Accesul la informații devine un avantaj competitiv

Într-o piață caracterizată de volatilitate, schimbări legislative și investiții în continuă evoluție, capacitatea de a lua decizii pe baza unor informații actualizate devine un diferențiator important.

Monitorizarea proiectelor aflate în dezvoltare, analiza tendințelor investiționale și înțelegerea dinamicii pieței contribuie la fundamentarea strategiilor comerciale și la identificarea oportunităților într-un mediu economic aflat într-o continuă transformare.

Platforme precum VICTA.ro și Construct Intelligence, oferă companiilor acces la informații actualizate despre proiectele de construcții din România, investițiile aflate în diferite stadii de dezvoltare și evoluția pieței, facilitând luarea unor decizii bazate pe date și adaptarea rapidă la schimbările din industrie.