Transparența, integrarea și granițele sunt concepte esențiale pentru a înțelege lucrările lui Riken Yamamoto. Laureat al Premiului Pritzker în 2024, arhitectul japonez se remarcă prin capacitatea sa de a redefini și provoca conceptele spațiale convenționale, creând spații care promovează interacțiunea și conexiunea dintre oameni și mediul înconjurător. Transparența, fie că este exprimată prin configurarea fizică a clădirilor, alegerea materialelor sau filosofia de bază aplicată în toate lucrările sale, reprezintă un element central al carierei sale.

Conceptul de conexiune și interacțiune între spații depășește o simplă analiză superficială. După cum explică Yamamoto, noțiunea de prag sau graniță funcționează ca un element spațial care atât separă, cât și leagă spații cu caracteristici distincte. El explorează strategii variate de organizare a dispunerii spațiale, inclusiv sisteme centralizate și descentralizate, analizând implicațiile acestora pentru dezvoltarea unor relații închise sau deschise în cadrul comunităților.

Yamamoto subliniază că concepte abstracte precum intimitatea și comunitatea sunt produse ale contextelor istorice și culturale, ceea ce impune traducerea acestora în configurații spațiale tangibile. De fapt, idei precum „public” și „privat” au dimensiuni spațiale și nu pot fi pe deplin înțelese fără a lua în considerare relațiile lor spațiale contextuale:

„Dacă ni se cere să definim ce fel de spațiu este închis sau deschis, nu putem oferi un răspuns sigur. Cred că întrebarea centrală este una legată de dispunerea spațială. A fi deschis sau închis este mai degrabă o chestiune de interrelație între două spații care intră în contact unul cu celălalt decât o problemă a materialului care separă aceste spații. Este posibil să descriem relația dintre aceste două spații (care intră în contact) în termeni generali, nu ca o problemă de materiale? Dacă este posibil să descriem o relație închisă sau deschisă ca o relație spațială, atunci ar trebui să fie logic posibil să descriem concepte precum „public” sau „privat” în termenii configurațiilor spațiale.” – Riken Yamamoto

Transparență și materialitate în arhitectura lui Yamamoto

Pentru a aduce aceste concepte în realitate, Riken Yamamoto explorează materialele, reflectând asupra modului în care materialitatea contribuie la percepția și experiența spațiilor arhitecturale, oferind oportunități de conexiuni și relații. Abordarea sa se caracterizează printr-o atenție deosebită la context, funcționalitate și expresie estetică.

Adesea, materialele sunt lăsate în starea lor naturală, pentru a permite texturilor, culorilor și calităților lor intrinseci să iasă în evidență. Transparența contrastează cu arhitectura bazată pe elemente grele și solide, precum betonul sau grilele structurale, subliniind importanța contrastului dintre transparență și soliditate.

Un material central în proiectele lui Yamamoto este sticla, ale cărei caracteristici transparente și reflectorizante joacă un rol esențial. Natura sa translucidă permite o conexiune vizuală fluidă și continuă între spații, atât în exterior, cât și în interior. Sticla deschide spațiile și dezvăluie funcțiile acestora, creând fațade interne care delimitează medii ce transmit o senzație de lejeritate și spațialitate.

Sticla permite trecerea luminii naturale, contribuind la o atmosferă luminoasă și aerisită, promovând integrarea și armonia dintre diferitele elemente arhitecturale. Mai mult, aceasta evidențiază structurile, planurile opace, dar, cel mai important, devine o scenă pentru viața care se desfășoară în limitele impuse de clădire. Arhitectura devine astfel atât fundal, cât și protagonist al vieții cotidiene.

Exemple emblematice ale transparenței în lucrările lui Yamamoto

Proiectul de locuințe Pangyo (2010)

Acest proiect reprezintă o ilustrare emblematică a abordării lui Yamamoto privind transparența și integrarea socială. Complexul este organizat în 9 clustere, fiecare conținând între 9 și 13 unități rezidențiale dispuse pe 3-4 etaje. Cluster-ele sunt conectate printr-un deck comun la al doilea nivel, iar fiecare unitate include un spațiu transparent, cunoscut sub numele de „Shiki”.

Prin volumele transparente de la parter, arhitectul promovează interacțiunea între rezidenți, asigurându-se că, chiar și cei care locuiesc singuri, nu se simt izolați. Aceste spații invită comunitatea să se adune și creează un sentiment de apartenență fără a impune standarde sociale rigide.

Stația de pompieri Hiroshima Nishi (2000)

Acest proiect reflectă utilizarea transparenței pentru a promova încrederea și deschiderea în comunitate. Vizitatorii și trecătorii pot observa activitățile zilnice și sesiunile de antrenament ale pompierilor, subliniind rolul esențial al stației în coagularea comunității și siguranța publică.

Interiorul este organizat în jurul unui atrium unde au loc antrenamentele pompierilor, cu majoritatea spațiilor delimitate de pereți din sticlă. Volumele specializate sunt acoperite în roșu, iar transparența contribuie la conectarea vizuală dintre zonele funcționale și comunitatea locală.

Universitatea de Științe ale Informației

Yamamoto a proiectat spațiile de lucru ale universității ca un studio flexibil, destinat atât reflecției individuale, cât și colaborării. Laboratoarele profesorilor sunt delimitate de pereți transparenți, facilitând conectivitatea vizuală. Conceptul universității, „Spațiu deschis = Minte deschisă”, reflectă nevoia unui mediu colaborativ și inovator, crucial în domeniul informaticii.

Arhitectura ca promotor al interacțiunii umane

Lucrările lui Riken Yamamoto reprezintă o dovadă a capacității arhitecturii de a promova interacțiuni semnificative și îmbogățitoare între oameni și mediu. Transparența este utilizată pentru ca cei din interior să experimenteze mediul exterior, iar cei din afară să se simtă parte din spațiu.

Prin redefinirea graniței ca spațiu activ, Yamamoto transcende dicotomia dintre viața publică și cea privată, conferind fiecărui proiect o valoare socială. Designul său atent creează oportunități spontane de interacțiune, iar arhitectura sa devine un fundal viu pentru viața de zi cu zi.

SURSA ARTICOLULUI