Moscheea Nasir-Ol Molk, una dintre cele mai vechi moschei din Shiraz și cu siguranță unul dintre cele mai frumoase locuri din Iran, este cunoscută și sub numele de Moscheea Roz sau Moscheea Curcubeului. La prima vedere, pare a fi o moschee islamică obișnuită, dar odată cu răsăritul soarelui, arta arhitecturală o transformă într-un imens caleidoscop. Lumina solară, trecând prin ferestrele mozaicate, pictează pereții și covoarele cu sute de culori.

În 1876, Mirza Hassan Ali Khan, cunoscut sub numele de Nasir-Ol Molk, conducătorul provinciei Fars, a decis să lase o moschee ca o amintire pentru generațiile viitoare. Astfel, a construit moscheea, iar lucrările au fost finalizate după 12 ani, în 1925. Inițial, moscheea nu avea geamuri colorate sau uși și ferestre speciale, dar în 1969, aceste elemente au fost adăugate de către Haj Mirza Ayat.

Moscheea inițială avea în componență o moschee, o casă, o baie și un depozit. Cu toate acestea, o mare parte din acestea, inclusiv spațiul interior, intrarea în casă, baia, depozitul de apă și spațiul dintre moschee și casă, au fost complet distruse în timpul construirii Străzii Lotf Ali Khan Zand.

Moscheea Nasir-Ol Molk ocupă o suprafață de 2216 de metri pătrați, fiind construită pe o suprafață de 2890 de metri pătrați. Unul dintre aspectele cele mai remarcabile ale moscheii sunt tencuielile și muqarnasurile sale, făcând-o una dintre cele mai valoroase moschei din acest punct de vedere.

Un aspect interesant al Moscheei Nasir-Ol Molk este lipsa cupolei, în contrast cu majoritatea moscheilor iraniene. Aceasta reflectă faptul că a fost o structură personală, iar majoritatea oamenilor nu vizitau această moschee.

Tencuiala moscheii este extrem de spectaculoasă și unică, iar utilizarea predominată a culorii roz, neobișnuită în alte moschei din Iran, contribuie la măreția sa. Geamurile colorate atrag privirile în fiecare colț al moscheii, iar arhitectura sa delicată transformă lumina soarelui în fire de lumină colorată, aducând o aură de măreție moscheii.

Deși geamurile colorate sunt în mare parte populare în bisericile din zilele noastre, cele mai vechi descoperite au fost în Siria din secolul al VII-lea. Există dovezi despre tehnici și rețete pentru obținerea geamurilor colorate de către chimistul persan Jabir ibn Hayyan în cartea sa "Kitab al-Durra al-maknuna" (Cartea Perlei Ascunse) publicată în secolul al VIII-lea. Ferestrele Orsi sunt ferestre făcute dintr-o combinație de lemn și sticlă colorată în dinastiile Safavid și Qajar. Orsi diferă de geamurile colorate folosite în multe biserici și moschei otomane, care servesc ca imagini iluminate în loc să fie o sursă de lumină. Lumina este o caracteristică majoră în multe moschei, având în vedere că este un simbol major al lui Dumnezeu în Islam. De asemenea, tavanul fiecărui etaj este decorat cu picturi europene.

SURSA ARTICOL: https://apochi.com/ și https://en.wikipedia.org/