Conceptul de „gol” ocupă un loc central în reflecția arhitecturală, de la tradițiile orientale până la teoriile modernismului european. În cultura japoneză, noțiunea de ma – intervalul dintre obiecte, momente sau spații – sugerează că absența are o valoare intrinsecă, generând armonie și echilibru. Grădinile zen, templele și casele tradiționale japoneze folosesc golul ca element activ, care invită la contemplare și creează continuitate între interior și exterior.

În arhitectura europeană, de la curțile renascentiste până la claustrele mănăstirilor medievale, spațiile neconstruite au avut rol de reglementare climatică, de socializare și de mediere între sacru și profan. Modernismul a dus mai departe această idee: Le Corbusier a promovat „planul liber” și folosirea pilotis-urilor pentru a lăsa solul să respire, iar Mies van der Rohe a rafinat noțiunea de spațiu fluid, unde plinul și golul coexistă în echilibru geometric.

Astăzi, în contextul crizei climatice și al noilor tipologii de ospitalitate, golul nu mai este un reziduu al planificării, ci un dispozitiv strategic. El mediază relația cu mediul natural, organizează circulația, filtrează lumina, reglează microclimatele și construiește identitatea locului.

1. Dongmingshan Senyu Hotel, Hangzhou, China – GLA Architects

Într-o pădure de metasequoia, GLA a inversat logica proiectării: nu construcția a dictat golurile, ci golurile naturale ale sitului au dictat construcția. Camerele modulare, cu forme inspirate de conurile de pin, au fost amplasate în clarurile pădurii, ridicate pe suporturi pentru a proteja solul și vegetația. Astfel, golul devine principala matrice spațială, asigurând continuitatea ecologică și un raport organic cu mediul.

2. Aruma Split Garden, Jakarta, Indonezia – RAD+ar

Clădirea este traversată de o falie diagonală semi-deschisă, care devine element de organizare funcțională și climatică. Această „coloană vertebrală” permite ventilația pasivă, filtrează lumina și conectează nivelurile printr-un traseu coerent. Golul liniar funcționează simultan ca ax urban, sistem de reglare termică și scenografie a mișcării.

3. Ritual Space, Bodrum, Turcia – GEOMIM

Prin combinarea volumelor semi-îngropate cu pavilioane ridicate, arhitecții construiesc o topografie a golurilor verticale și orizontale. Curțile, coridoarele deschise și luminatoarele creează o secvență de trecere între întuneric și lumină, între interior și exterior. Golul devine suportul unei dramaturgii spațiale, care transformă circulația în experiență ritualică.

4. Populus Hotel, Denver – Studio Gang

Fațada nu este tratată ca un plan inert perforat de ferestre, ci ca un organism sculptural. Deschiderile variabile, inspirate de ochii frunzelor de plop aspen, reglează lumina și creează locuri de staționare pentru vizitatori. Golul devine aici generator formal și climatic, dovedind că fațada poate fi în același timp filtru ambiental și mediu de expresie arhitecturală.

5. ONDSAUNA, Takeo, Japonia – Amane Archi

Panouri groase de CLT, dispuse ritmic și separate prin fante verticale, produc o relație subtilă între vizibilitate și intimitate. Aceste goluri filtrează lumina, reglează ventilația și creează o legătură directă cu pădurea înconjurătoare. Conceptul reinterpretează tradiția japoneză a discreției și comunității, unde prezența celuilalt este percepută, dar nu invazivă.

6. Kimpton Huangshan, China – line+ studio

Pe un sit abrupt, arhitecții fragmentează programul în clustere unite de curți și skywell-uri. Aceste spații goale reglează lumina, ghidează circulația și creează o succesiune naturală între public și privat. Prin alinierea golurilor cu panta terenului, arhitectura devine o extensie a topografiei, integrându-se organic în peisaj.

Cele șase studii de caz demonstrează că golul nu este absență, ci substanță arhitecturală. În proiectele de ospitalitate, el joacă roluri multiple – ecologic, climatic, funcțional și simbolic. Golul poate orienta, proteja, ventila și induce stări emoționale, devenind parte inseparabilă a atmosferei locului.

De la tradiția ma japoneză până la strategiile contemporane de sustenabilitate, arhitectura demonstrează că „ceea ce nu este construit” poate fi la fel de determinant ca „ceea ce este construit”. Astfel, golul devine nu doar un fundal al plinului, ci chiar fundamentul unei arhitecturi responsabile, capabile să reconcilieze omul cu mediul său.

Studiile de caz fac parte din „Architizer: The World’s Best Architecture”, o selecție internațională a celor mai reprezentative proiecte de arhitectură contemporană.