În ultimii ani, discursul despre patrimoniu a început să se îndepărteze treptat de zona exclusiv conservatoare și să intre într-un teritoriu mai complex, în care arhitectura, designul, tehnologia și intervenția contemporană caută formule de dialog mai nuanțate cu fondul construit existent.

Heritage In Design, eveniment desfășurat între 8 și 10 mai la Muzeul Țării Crișurilor din Oradea, reflectă tocmai această schimbare de perspectivă. Aflat la a doua ediție, evenimentul nu a funcționat doar ca o platformă dedicată patrimoniului, ci ca un spațiu de întâlnire între profesii, generații și moduri diferite de a înțelege relația dintre memorie, material și proiectare contemporană.

Timp de trei zile, arhitecți, designeri, studenți, cercetători, meșteșugari și specialiști din industrii conexe au discutat despre restaurare, comunitate, sustenabilitate, tehnologie și rolul patrimoniului într-un context urban și cultural aflat într-o transformare accelerată.

Patrimoniul începe să fie privit ca infrastructură culturală activă

Una dintre direcțiile tot mai vizibile în astfel de evenimente este schimbarea modului în care patrimoniul este poziționat în raport cu arhitectura contemporană.

Nu mai este vorba exclusiv despre conservare sau restaurare în sens tehnic, ci despre capacitatea patrimoniului de a genera continuitate culturală, identitate urbană și noi forme de utilizare. Clădirile istorice și tehnicile tradiționale încep să fie analizate nu doar ca obiecte de protejat, ci ca resurse active pentru dezvoltarea contemporană.

Această perspectivă s-a regăsit și în temele abordate de invitații ediției 2026. Speakeri precum Șerban Sturdza, Șerban Țigănaș, Ștefan Bâlici, Caroline Fernolend sau Stéphane Aubertin au adus în discuție relația dintre patrimoniu și comunitate, limitele intervenției contemporane, sustenabilitatea restaurării și nevoia unei abordări mai coerente asupra transformării fondului construit existent.

În paralel, prezența unor invitați din zone conexe arhitecturii, designului și industriilor creative a arătat tot mai clar faptul că patrimoniul nu mai este o temă izolată profesional, ci una care intersectează cultura vizuală, educația, tehnologia și economia creativă.

Materialul și meșteșugul revin în centrul experienței

Una dintre cele mai relevante componente ale ediției a fost accentul pus pe experiența directă și pe relația cu materialele.

Workshopurile dedicate draniței, olăritului, fierăriei, traforajului în lemn sau tehnicilor tradiționale de finisare au readus în atenție dimensiunea tactilă și practică a construcției și restaurării. Într-un moment în care proiectarea devine tot mai digitalizată și abstractizată, astfel de ateliere funcționează și ca o reconectare cu logica materialului și cu procesele reale de lucru.

Atelierul coordonat de Paul Gaudin a pus accent pe relația dintre metal, foc și formă, în timp ce experiențele propuse de Bogdan Berinde, Maria Hașas sau Mircea, meșter strungar, au adus în prim-plan tehnici și procese care dispar treptat din practica obișnuită a construcțiilor.

În același timp, workshopurile dedicate noilor tehnologii au arătat că patrimoniul și inovația nu mai sunt tratate ca teritorii opuse. Exemple precum „AI Meets Heritage” sau demonstrațiile de restaurare și curățare cu tehnologie laser indică o direcție tot mai prezentă în practica europeană: integrarea tehnologiei în procesele de cercetare, conservare și reinterpretare a patrimoniului.

Oradea își consolidează poziționarea cultural-arhitecturală

Organizarea evenimentului la Oradea nu este întâmplătoare. În ultimii ani, orașul a devenit unul dintre cele mai vizibile exemple din România privind recuperarea patrimoniului construit și integrarea acestuia într-o strategie mai amplă de regenerare urbană și identitate culturală.

Tururile ghidate incluse în program au funcționat și ca o extensie practică a temelor discutate în conferințe și workshopuri. Relația dintre patrimoniul Art Nouveau, spațiul public și dezvoltarea urbană contemporană devine tot mai relevantă pentru modul în care orașele din România încep să își redefinească imaginea și competitivitatea culturală.

În acest context, Heritage In Design începe să depășească statutul unui simplu eveniment profesional și să funcționeze ca o platformă de dialog între patrimoniu, industrie creativă și dezvoltare urbană.

Noua generație începe să privească patrimoniul diferit

Concursul dedicat studenților la arhitectură și design a fost una dintre componentele importante ale ediției, reunind participanți din mai multe centre universitare din România și Republica Moldova.

Dincolo de proiectele premiate, relevantă este schimbarea de mentalitate care începe să apară în raport cu patrimoniul și intervenția contemporană. Pentru o nouă generație de arhitecți și designeri, patrimoniul nu mai este perceput exclusiv ca o limitare sau ca un teritoriu rigid al conservării, ci ca un cadru deschis reinterpretării și integrării în viața contemporană.

Această schimbare este importantă inclusiv pentru practica profesională din România, unde presiunea asupra fondului construit existent va continua să crească în următorii ani, iar intervențiile asupra patrimoniului vor deveni tot mai frecvente și mai complexe.

Foto: Facebook / Heritage in Design