Într-un proiect de construcții, momentul în care este definită o soluție tehnică poate fi aproape la fel de important ca soluția în sine. Fațadele, tâmplăriile, sistemele de umbrire, pardoselile sau instalațiile vin cu cerințe proprii de dimensionare, montaj și compatibilitate. Atunci când aceste informații ajung târziu în proiectare, efectele se pot transfera către mai multe specialități și, în final, către execuție, costuri și termene.

Pe măsură ce proiectele devin mai complexe, iar cerințele de performanță cresc, coordonarea dintre arhitect, ingineri, constructor și producător capătă o importanță tot mai mare.

În primele etape există, de regulă, mai multă flexibilitate. Geometria poate fi ajustată, sistemele pot fi comparate, iar detaliile pot evolua fără efecte majore asupra întregului proiect. Odată cu avansarea documentației, deciziile devin însă interdependente, iar modificarea unei componente poate genera ajustări în alte specialități.

Din acest motiv, specificarea produselor și definirea soluțiilor tehnice nu ar trebui tratate exclusiv ca etape apropiate de achiziție sau execuție.

Miza nu este alegerea unui brand cât mai devreme, ci identificarea la timp a cerințelor pe care soluția trebuie să le îndeplinească.

Produsul face parte dintr-un sistem, nu funcționează izolat

În practică, două produse din aceeași categorie pot presupune condiții diferite de integrare.

O tâmplărie trebuie corelată cu dimensiunea golului, anvelopa și detaliile de montaj. O fațadă ventilată presupune o anumită alcătuire, substructură, grosime și soluție de fixare. Pardoselile influențează cotele finite și trebuie corelate cu suportul și condițiile de exploatare. Sistemele de umbrire trebuie integrate cu fațada, tâmplăria, automatizarea și cerințele de confort.

Această interdependență explică de ce produsul nu poate fi privit doar prin prisma caracteristicilor sale individuale. Performanța finală depinde și de modul în care acesta este integrat în ansamblul clădirii.

Dacă aceste condiționări sunt identificate într-o etapă avansată, proiectarea trebuie să răspundă unor constrângeri pe care inițial nu le-a avut în vedere.

Specificarea începe cu performanța, nu cu brandul

Implicarea timpurie a expertizei tehnice nu presupune stabilirea unui anumit producător încă din faza de concept. O abordare relevantă este specificarea bazată pe performanță, prin care sunt definite rezultatele pe care soluția trebuie să le atingă înaintea alegerii produsului concret.

Pentru arhitect și proiectant, întrebarea devine astfel mai puțin „Ce produs alegem?” și mai mult „Ce trebuie să facă această soluție?”

Performanța termică și acustică, reacția sau rezistența la foc, durabilitatea, aspectul, mentenanța, condițiile de montaj și compatibilitatea cu sistemele adiacente pot deveni criterii de evaluare încă din fazele în care există suficientă flexibilitate pentru optimizarea proiectului.

Această abordare permite compararea mai riguroasă a alternativelor și păstrează decizia de proiectare separată de alegerea comercială a unui brand.

Producătorul poate aduce în proiect informații care nu se văd în catalog

În proiectele cu un nivel tehnic ridicat, documentația standard a produsului nu răspunde întotdeauna tuturor situațiilor întâlnite în proiectare. Producătorul sau furnizorul specializat poate aduce informații privind limitele dimensionale ale sistemului, toleranțele, soluțiile de fixare, compatibilitatea cu alte materiale, cerințele de mentenanță sau condițiile concrete de punere în operă.

În literatura de specialitate, această abordare este analizată inclusiv prin conceptul de Early Supplier Involvement (ESI) – implicarea furnizorilor suficient de devreme pentru ca expertiza lor tehnică să poată contribui la dezvoltarea soluției.

Pentru arhitect, beneficiul nu este transferarea deciziei către producător, ci accesul la informații specializate într-un moment în care acestea mai pot influența pozitiv proiectul.

Pentru producător, diferența este la fel de importantă: participarea la definirea unei soluții tehnice este fundamental diferită de încercarea de a adapta, în faza de achiziție, un produs la un detaliu deja închis.

Ce se întâmplă când informația ajunge târziu?

Consecințele nu sunt întotdeauna spectaculoase. De cele mai multe ori apar sub forma unor ajustări succesive. Un sistem necesită o grosime mai mare decât cea prevăzută. O dimensiune nu poate fi realizată în configurația proiectată. Două componente nu sunt compatibile. Un sistem de fixare interferează cu o altă specialitate. O performanță cerută schimbă alcătuirea detaliului. Fiecare situație poate avea o soluție.

Problema este că, într-o fază avansată, o modificare locală poate să nu mai fie locală. Poate afecta arhitectura, structura, instalațiile, cantitățile, achizițiile sau programul de execuție. De aceea, valoarea informației tehnice nu este dată doar de corectitudinea ei, ci și de momentul în care ajunge în proiect.

BIM schimbă relația dintre proiect și produs

Digitalizarea a creat posibilitatea ca o parte importantă din informația despre produse să intre direct în procesul de proiectare.

Obiectele BIM și bibliotecile digitale pot include geometrie, dimensiuni și informații tehnice relevante înainte ca produsul să ajungă pe șantier. Pentru proiectanți, acestea pot simplifica documentarea și coordonarea, cu condiția ca informația furnizată să fie corectă, actualizată și adecvată etapei de proiectare.

Mai multă informație nu înseamnă automat informație mai bună. Un obiect BIM excesiv de complex poate încărca inutil modelul, în timp ce unul care nu conține parametrii necesari oferă puțină valoare proiectantului.

Pentru producători, această schimbare are o consecință importantă: documentația tehnică devine parte din experiența produsului.

Fotografiile și cataloagele rămân necesare, dar profesioniștii care specifică au nevoie de date de performanță, dimensiuni, variante, detalii constructive, fișiere BIM/CAD și documentație tehnică ușor de accesat și de utilizat.

Colaborarea timpurie nu înseamnă proiectare condusă de produse

Implicarea producătorilor în etapele de proiectare trebuie să păstreze însă o delimitare clară a rolurilor.

Arhitectul coordonează conceptul și criteriile arhitecturale. Inginerii răspund cerințelor specialităților. Producătorul contribuie cu expertiza specifică sistemului. Constructorul aduce perspectiva punerii în operă.

Valoarea apare atunci când aceste informații se întâlnesc înainte ca proiectul să devină dificil de modificat.

Prin urmare, întrebarea relevantă nu este: „Cât de devreme trebuie ales produsul?” ci: „Cât de devreme trebuie înțeleasă soluția?”

Diferența este importantă. Un proiect bine coordonat nu presupune ca toate produsele să fie stabilite din primele faze, ci ca deciziile tehnice cu impact asupra arhitecturii, performanței și execuției să fie luate atunci când există încă suficient spațiu pentru optimizare.

Într-o piață în care termenele, costurile și performanța sunt atent urmărite, accesul la informație tehnică relevantă în momentul potrivit poate deveni, în sine, un avantaj de proiect.

Informația potrivită trebuie să ajungă și la momentul potrivit

Pentru producători, acest lucru înseamnă inclusiv identificarea proiectelor înainte ca soluțiile să fie definitiv stabilite. Pentru arhitecți și proiectanți, înseamnă acces rapid la produse, documentație tehnică și exemple de utilizare care pot susține procesul de specificare.

Pentru monitorizarea șantierelor active și identificarea proiectelor aflate în diferite etape de dezvoltare, VICTA.ro oferă acces la informații despre proiectele de construcții și actorii implicați în acestea.

În paralel, Arhispec.ro, biblioteca online de construcții și arhitectură din România, creează spațiul în care arhitecții se pot documenta asupra produselor și soluțiilor tehnice, iar producătorii își pot prezenta produsele și proiectele de referință unei audiențe specializate.

Într-un proces în care o decizie luată prea târziu poate genera modificări în proiect și execuție, avantajul nu mai este doar să ai informația corectă, ci să o ai înainte ca opțiunile să se închidă.