Pentru Raluca Șoaita, arhitect și fondator TESSERACT Studio, arhitectura medicală nu este doar un teren tehnic, ci un teritoriu al responsabilității sociale. În proiectele biroului, spațiul nu este niciodată doar funcțional: devine un mecanism care reduce anxietatea, sprijină vindecarea și respectă demnitatea celor care îl traversează. Extinderea Spitalului de Copii Marie Curie, volumele editoriale dedicate arhitecturii care vindecă și participarea activă în dialogul public sunt dovezi ale unei practici care privește emoția și etica drept componente esențiale ale proiectării.

Echipa TESSERACT – construită din arhitecți, urbaniști, specialiști tehnici și colaboratori – lucrează constant în contact direct cu medici, asistente și familiile pacienților. Observarea realităților trăite produce, în timp, arhitectură intuitivă, coerentă și empatică: spitale în care lumina naturală ghidează orientarea, traseele sunt limpezi, tehnologia devine suport și nu obstacol, iar spațiile oferă nu doar funcțiune, ci și răgaz mental.

În interviul de mai jos, Raluca Șoaita vorbește despre un an plin de provocări și confirmări profesionale, despre proiecte care schimbă paradigma infrastructurii medicale din România și despre felul în care arhitectura poate – în sensul cel mai concret – contribui la vindecare.

Cum a arătat pentru TESSERACT prima jumătate a anului 2024, din punct de vedere al proiectelor, al echipei și al performanței financiare?

„Prima jumătate a anului a fost una echilibrată și dinamică. Am continuat câteva proiecte de amploare în zona infrastructurii medicale și, în paralel, am pornit inițiative noi care ne provoacă atât tehnic, cât și conceptual. Echipa s-a mai mărit și s-a sudat mai bine, ceea ce ne permite să abordăm proiecte tot mai complexe cu mai multă siguranță. În plus, am lucrat la îmbunătățirea proceselor de lucru, pentru a crește eficiența. Din punct de vedere financiar, ne-am menținut pe o linie stabilă, cu o evoluție sănătoasă și sustenabilă, în concordanță cu direcțiile pe care ni le-am propus.

Un moment cu adevărat special a fost lansarea volumului dedicat proiectării spitalului de copii Marie Curie, realizat de Asociația Dăruiește Viață. Cartea, intitulată Conexiunile arhitecturii care vindecă, este un proiect editorial în care am pus mult suflet și prin care ne-am dorit să aducem în prim-plan o viziune mai profundă asupra arhitecturii medicale, una construită pe empatie, funcționalitate și impact pe termen lung. Este rezultatul unei documentări ample și al experienței acumulate de-a lungul anilor de lucru în domeniul spitalicesc, iar bucuria noastră a fost să vedem că volumul a generat un dialog valoros între specialiști și a subliniat cât de mare poate fi rolul arhitecturii în procesul de vindecare.

Tot în această perioadă, am participat din nou la Romanian Design Week, în cadrul Nopții Studiourilor de Arhitectură. A fost o ocazie foarte bună să deschidem porțile TESSERACT către publicul larg și să prezentăm nu doar proiectele la care lucrăm în prezent, ci și concepte care explorează viitorul arhitecturii medicale, într-un format interactiv.

Privind în ansamblu, aceste experiențe din prima parte a anului ne-au confirmat încă o dată convingerea că arhitectura are puterea de a influența viețile oamenilor și de a aduce valoare reală comunităților.”

Care este proiectul început în 2024/2025 care vă provoacă cel mai mult – din orice punct de vedere: tehnic, uman, legislativ, social?

„Cel mai complex și provocator proiect la care lucrăm în acest moment este, fără îndoială, extinderea Spitalului de Copii de la Marie Curie, dezvoltat împreună cu Asociația Dăruiește Viață. Este un proiect de referință, care nu înseamnă doar o clădire nouă, ci o regândire radicală a felului în care ne raportăm la tratamentul și îngrijirea copiilor.

Ceea ce face acest demers cu adevărat special este faptul că nu ne limităm la proiectarea unei clădiri în sine; elaborăm un masterplan pentru întregul sit, gândit în mai multe faze, care ne permite să analizăm în profunzime nevoile și să definim o strategie coerentă pe termen lung. Asta înseamnă că fiecare decizie are o greutate nu doar tehnică, ci și socială și umană.

O parte esențială a procesului este colaborarea permanentă cu echipa medicală și administrativă. Practic, formăm o echipă unitară, în care arhitecții și inginerii învață de la medici, asistente, manageri – și invers. Numai în felul acesta putem ajunge la o soluție de arhitectură care să răspundă cu adevărat realității cotidiene a celor care vor trăi și vor lucra acolo.

Din punct de vedere tehnic, unul dintre obiectivele noastre este implementarea integrală a sistemului BIM, nu doar la nivelul proiectării, ci și în execuție și ulterior în procesul de operare și mentenanță. Este un salt important pentru zona de infrastructură medicală din România și un mod de a asigura transparență și eficiență pe termen lung.

Sigur, în paralel lucrăm și la alte spitale publice – de exemplu, am încheiat studiile pentru Spitalul Regional de Urgență Brașov sau lucrăm la studiul de fezabilitate pentru construirea Spitalului Municipal din Lugoj. Și acelea sunt proiecte strategice, de mare responsabilitate. Dar proiectul de la Marie Curie ne solicită cel mai mult, fiind în același timp și o experiență unică, prin complexitatea, impactul și emoția pe care le aduce.”

Poate arhitectura contribui la vindecare? Aveți exemple concrete?

„Categoric, arhitectura poate avea un rol activ în procesul de vindecare. Din experiența noastră, felul în care este gândit un spațiu are un impact direct asupra stării emoționale a pacienților și asupra modului în care personalul își desfășoară activitatea. Elemente aparent simple – lumina naturală, orientarea intuitivă a traseelor, culorile calde, zonele de respiro – pot reduce anxietatea, sentimentul de dezorientare și chiar nivelul de stres. Am văzut acest lucru concret în proiectele noastre: de la extinderea Spitalului Marie Curie, până la spitalele aflate acum în curs de dezvoltare, precum cel din Focșani sau Tecuci.

Privind spre viitor, ne dorim să aducem în România principii arhitecturale aplicate cu succes deja în infrastructura medicală internațională. Un exemplu este integrarea grădinilor terapeutice, care aduc natura aproape de pacienți și devin parte din procesul de recuperare fizică și emoțională. Sau camerele de spital proiectate cu ferestre ample, deschise către peisaj, unde pacienții pot controla lumina și temperatura, recăpătând astfel un sentiment de autonomie și confort.

În plus, folosirea materialelor naturale, a texturilor biofilice și a elementelor de design inspirate din mediul viu transformă spațiile medicale din locuri reci și impersonale în medii prietenoase, cu potențial terapeutic în sine.

Un alt punct pe care îl explorăm este revenirea la tipologiile pavilionare, reinterpretate în cheie contemporană. Sistemul pavilionar, odată considerat învechit, capătă acum o nouă valoare: clădiri mai mici, distribuite într-un țesut verde, legate între ele prin pasarele, permit accesul direct la natură și contribuie la ideea că vindecarea nu este doar un act medical, ci și o experiență de viață.

Această abordare se poate combina foarte bine cu integrarea practicilor locale – de la folosirea unor materiale specifice zonei, până la organizarea spațiilor în acord cu cultura locului. Astfel, spitalele nu mai sunt obiecte izolate, ci devin ancorate în comunitate, sustenabile și mult mai relevante și familiare pentru oamenii care le folosesc.”

Interviul complet cu Raluca Șoaita poate fi citit în ediția 2025 a publicației „Top 100 Firme de Arhitectură din România”.

Comandă acum