Alina Pepene, studenta de 23 de ani de la Facultatea de Inginerie din cadrul Universităţii Dunărea de Jos, Galaţi, a conceput alături de colegii săi, la Cercul Ştiinţific Studenţesc de Informatică Aplicată în Ingineria Materialelor, o imprimantă 3D care printează lut. Imprimanta nu este încă finalizată, dar tânăra lucrează pentru a o pune în funcţiune în perioada imediat următoare.
”Lutul are şi dezavantaje, pentru că absoarbe uşor apa, iar la ciclul îngheţ-dezgheţ, se poate deteriora uşor. Tocmai de aceea vom crea un compozit, format din lut şi un polimer, iar acesta să poată fi folosit apoi la construcţii cu forme fluide, cât mai naturale, cum vedem în natură, total diferit faţă de construcţiile clasice, unde zidurile sunt de regulă drepte”, explică Alina.
Compozitul va putea fi folosit la printarea materialelor de construcţie necesare construcţiei de case cu forme atipice, cu elemente ce necesită o flexibilitate specială, dar care oferă ulterior şi o rezistenţă impresionantă, cum este, de pildă, fagurele.
Mai mult, materialele de construcţie necesare pentru edificarea unei case ar putea fi printate în doar câteva zile, iar asamblarea lor ar dura la fel de puţin. ”Folosirea lutului are şi alte avantaje. Este ecologic şi poate fi găsit relativ uşor în natură. De asemenea, pe întreaga durată de viaţă a construcţiei nu va exista niciun fel de poluare, ceea ce nu se poate spune despre construcţiile realizate din beton. Lutul a fost folosit din antichitate şi, după cum se ştie, este utilizat şi astăzi la construirea de case tradiţionale româneşti”, precizează Florin Marin Bogdan, doctor inginer şi şef de lucrări la Facultatea de Inginerie din Galaţi, care coordonează Cercul Ştiinţific Studenţesc de Informatică Aplicată în Ingineria Materialelor.
Studenta a depăşit necesităţile imediate ale societăţii în materie de construcţii şi a descoperit că există preocupări cu privire la modul cum pot fi construite şi cum pot arăta casele pe alte planete, unde oamenii vor reuşi să ajungă în viitor.
Ideea de bază într-un astfel de proiect este că ar fi mult prea scump pentru a aduce materiale de pe Pământ, așa că se dorește transformarea materialelor într-o pastă cât mai fluidă, de genul compozitului creat de Alina, astfel încât să poată fi printat uşor, iar ulterior materialul rezultat să fie folosit la diverse construcţii.
