Despre materialitate, expresie arhitecturala si alegeri care isi pastreaza sensul in timp.
In arhitectura, la fel ca in design, exista tendinte. Culori care domina o perioada, finisaje care devin foarte cautate, combinatii de texturi pe care incepem sa le recunoastem in tot mai multe proiecte.
Apoi, treptat, apar altele.
Si totusi, daca privim cladiri realizate in urma cu zece, douazeci sau chiar mai multi ani, observam ca unele continua sa ni se para la fel de interesante. Nu neaparat pentru ca arata contemporan dupa standardele de astazi, ci pentru ca au o identitate proprie.
Adesea, materialele joaca un rol esential in aceasta identitate.
Caramida, lemnul, ceramica, metalul sau betonul au fiecare propriul caracter. Unele poarta urmele procesului de fabricatie, altele dezvaluie desenul natural al materiei, iar altele isi exprima calitatile prin precizia formelor si uniformitatea suprafetelor.
Unul dintre lucrurile frumoase la materialele autentice este ca nu au nevoie sa urmeze fiecare tendinta pentru a ramane relevante.
Dar ce inseamna, de fapt, autenticitatea unui material in arhitectura de astazi?
Cibinium, Sibiu | Placare ALUCOBOND Plus & HPL Compact | Foto: © GEPLAST / Adrian Holerga
Autenticitatea nu inseamna neaparat intoarcerea la trecut
Exista o tendinta de a asocia materialele autentice exclusiv cu cele naturale: lemn, piatra, caramida sau ceramica.
Este o asociere usor de inteles. Texturile lor sunt familiare, variatiile cromatice creeaza profunzime, iar micile neregularitati fac ca suprafetele sa para vii.
Dar arhitectura contemporana lucreaza cu o paleta mult mai diversa.
Aluminiul compozit, fibrocimentul, panourile HPL sau betonul armat cu fibra de sticla au propriile calitati si posibilitati de expresie.
Autenticitatea poate insemna si folosirea unui material in acord cu natura sa, cu proprietatile sale constructive si cu rolul pe care il indeplineste intr-o cladire.
Nu trebuie sa alegem intotdeauna intre traditie si tehnologie. Uneori, tocmai intalnirea dintre ele produce cele mai interesante rezultate.
Caramida klinker. Familiara, dar niciodata limitata la o singura expresie
Putine materiale sunt atat de recognoscibile precum caramida.
O intalnim in arhitectura vernaculara, in cladirile industriale, in cartiere istorice si in locuintele contemporane.
Si, cu toate acestea, fiecare proiect o poate interpreta diferit.
Imobil GC, Bucuresti | Fatada Caramida Aparenta | Foto: © GEPLAST / Adrian Holerga
Culoarea, textura, dimensiunea pieselor, rosturile si modul de asezare schimba substantial imaginea unei fatade. O caramida rosie, cu relief pronuntat, poate evoca arhitectura traditionala. Una alb-perlata sau un format alungit poate deveni parte dintr-o compozitie minimalista.
Producatori precum Röben exploreaza aceasta diversitate prin game de culori, suprafete si formate. Un exemplu este L-Max, un element ceramic de placare cu lungimea de 620 mm si inaltimea de 40 mm, care permite realizarea unor registre orizontale cu un ritm diferit de cel al caramizii traditionale.
Materialul de baza ramane familiar. Proportiile si interpretarea arhitecturala ii pot schimba complet expresia.
In acelasi timp, caramida ne aminteste ca frumusetea unei fatade nu vine intotdeauna din uniformitate. Variatiile subtile dintre elemente si felul in care lumina intalneste suprafetele contribuie la caracterul constructiei.
Lemnul. De ce continuam sa cautam caldura unei suprafete naturale?
Exista materiale pe care le percepem aproape instinctiv ca fiind calde. Lemnul este unul dintre ele.
Desenul fibrei, nodurile si variatiile de culoare adauga o dimensiune organica arhitecturii, chiar si in cele mai riguroase compozitii geometrice.
Pe o fatada contemporana, o suprafata cu aspect de lemn poate echilibra volumele din beton, metal sau ceramica.
Ideal Concept, Constanta | Fatada HPL Furnir | Foto: © GEPLAST
Dar lemnul natural, expus la exterior, implica si o relatie permanenta cu mediul. Umiditatea, radiatia solara si variatiile de temperatura influenteaza comportamentul si aspectul materialului.
Tocmai de aceea, dezvoltarea solutiilor tehnice pentru exterior a extins posibilitatile de utilizare.
Parklex este un exemplu interesant. Gama Naturclad include atat panouri care incorporeaza furnir natural, cat si variante care reproduc identitatea vizuala a lemnului prin tehnologii specializate.
Distinctia este importanta: un finisaj cu furnir natural si unul decorativ nu sunt acelasi material, chiar daca pot produce efecte vizuale apropiate.
In ambele cazuri, intrebarea arhitecturala ramane aceeasi: ce rol dorim sa aiba textura lemnului in compozitia cladirii?
Locuinta unifamiliala, Constanta | Fatada HPL Furnir | Foto: © GEPLAST
Un exemplu din portofoliul GEPLAST este fatada unei locuinte unifamiliale din Constanta. Aici, decorul furnir dat de panourile Parklex completeaza accentele ceramice.
Materialele nu incearca sa arate la fel. Dimpotriva, contrastele dintre ele ajuta la definirea volumelor.
Ceramica. Cand tehnologia schimba felul in care privim un material traditional
Ceramica are o istorie indelungata in arhitectura, insa tehnologiile contemporane au extins considerabil posibilitatile sale de utilizare.
Astazi, aceeasi familie de materiale poate oferi suprafete cu aspect de piatra, beton sau metal, dar si placi de mari dimensiuni ori elemente tridimensionale concepute special pentru fatade.
Hotel Torre del Mar | Fatada ceramica | Foto: © COVERLAM BY GRESPANIA
In colectiile Coverlam by Grespania, de exemplu, regasim suprafete care interpreteaza aspectul marmurei, al betonului sau al altor materiale. Gama include placi portelanate de format mare, care permit compozitii cu suprafete ample si un ritm al rosturilor diferit de cel al placarilor ceramice conventionale.
Frontek exploreaza o alta directie: elementele ceramice extrudate, dezvoltate pentru utilizarea in sisteme de fatada ventilata.
Sud Berceni Residence, Bucuresti | Fatada ceramica extrudata | Foto: © GEPLAST
Sunt doua interpretari distincte ale ceramicii.
Una pune accentul pe continuitatea suprafetei si pe varietatea finisajelor. Cealalta valorifica modularitatea, grosimea si geometria elementelor.
Niciuna nu este, in sine, "mai autentica" decat cealalta.
Mai important este ca alegerea sa fie potrivita arhitecturii, conditiilor de utilizare si modului in care fatada este conceputa ca sistem.
Materialele contemporane au si ele propria sinceritate
Nu toate suprafetele trebuie sa evoce natura.
Exista o expresivitate aparte in precizia unei fatade metalice, in textura controlata a fibrocimentului sau in geometria unui volum placat cu panouri compozite.
Aluminiul compozit permite realizarea unor forme si configuratii care valorifica planeitatea, muchiile precise si continuitatea vizuala.
Fibrocimentul poate fi utilizat pentru fatade cu o expresie minerala discreta, in care ritmul panourilor, rosturile si diferentele de textura contribuie la compozitie.
Iar betonul armat cu fibra de sticla ofera alte posibilitati de exprimare a materialitatii, inclusiv prin reliefuri si geometrii specifice.
Hotel Agorat, Tg. Mures | Fatada Fibrociment | Foto: © GEPLAST / Adrian Holerga
Hotel Agorat, Tg. Mures | Fatada Fibrociment | Foto: © GEPLAST / Adrian Holerga
Un exemplu este fatada Hotelului Agora din Targu Mures, unde panourile de fibrociment, inclusiv zonele cu suprafete frezate, contribuie la imaginea arhitecturala a cladirii.
Aici, expresivitatea nu vine din imitarea altui material, ci din modul in care suprafata, culoarea si detaliul sunt folosite impreuna.
Atunci cand materialele diferite se intalnesc
Poate ca una dintre cele mai interesante directii ale arhitecturii contemporane este felul in care materialele sunt combinate.
Caramida poate fi asociata cu metalul. Ceramica poate pune in valoare textura lemnului. Suprafetele minerale pot fi echilibrate de accente calde, iar o fatada cu geometrie complexa poate deveni mai clara prin folosirea atenta a doua sau trei materiale diferite.
Dar varietatea nu garanteaza un rezultat bun.
O compozitie reusita presupune proportii, ierarhii si o relatie coerenta intre materiale. Uneori, un contrast puternic pune in valoare arhitectura. Alteori, tocmai apropierea subtila dintre doua texturi creeaza un rezultat interesant.
De aceea, materialele nu ar trebui evaluate doar individual, dintr-o mostra sau dintr-o fotografie de produs.
Conteaza modul in care se intalnesc la colturi, relatia cu golurile de ferestre, comportamentul la lumina, dimensiunea panourilor, ritmul rosturilor si detaliile constructive care fac posibila compozitia.
O fatada nu este doar o colectie de finisaje bine alese. Este un ansamblu in care fiecare element trebuie sa isi gaseasca locul.
ABA Crisuri, Oradea | Parasolar CORIAN | Foto: © GEPLAST
Ce ramane dincolo de tendinte?
Poate ca nu exista materiale complet independente de timp si de tendinte.
Chiar si caramida, lemnul sau piatra sunt reinterpretate continuu. Culorile preferate se schimba, formatele evolueaza, iar noile tehnologii aduc posibilitati pe care arhitectii generatiilor trecute nu le aveau la dispozitie.
Si niciun material nu garanteaza, prin simpla sa utilizare, ca o cladire va imbatrani frumos.
Conteaza calitatea proiectarii, proportiile, detaliile, punerea in opera si comportamentul intregului sistem constructiv.
Dar exista ceva care ramane constant: capacitatea materialelor de a da caracter unei cladiri.
Uneori prin culoare. Alteori prin textura, prin felul in care reflecta lumina sau prin contrastul cu suprafetele alaturate.
Iar atunci cand aceste alegeri sunt facute in acord cu arhitectura si cu locul, rezultatul poate ramane relevant mult dupa ce tendintele care dominau momentul proiectarii au trecut.
Poate ca autenticitatea nu inseamna sa alegem materialele care nu se demodeaza niciodata, ci sa alegem materiale care au un motiv sa fie acolo.
