Într-o perioadă în care biofilia este foarte apreciată în arhitectură, bazinele naturale devin un alt element capabil să crească legătura cu natura, permițând crearea unui spațiu recreativ și contemplativ în același timp. Cunoscute și sub denumirea de bazine ecologice sau biologice, ele reproduc un ecosistem compus din plante, roci și chiar unele specii de pești.

Termenul „natural” este legat de tipul de tratament pe care îl primește apa din piscină, care, în acest caz, este lipsită de substanțe chimice. În acest sens, funcționarea sa este similară cu cea a unui lac natural, întrucât fiecare componentă își are funcția în sistem: pietrele și nisipul rețin impuritățile, plantele favorizează oxigenarea apei, iar peștii ajută la curățarea apei. Practic, agenții naturali elimină nevoia de produse chimice, generând un ciclu de întreținere autosuficient, economic și durabil.

Înlocuind plăcile tradiționale și clorul, bazinele naturale necesită o excavare de minim 1,50 metri adâncime, putând fi construite în diferite forme,  în funcție de posibilitățile terenului. Imediat după excavare, se aplică un înveliș geotextil și o pătură de cauciuc – ambele materiale netoxice – pentru a reține apa. Baza piscinelor naturale este de obicei compusă dintr-un tip de nisip alb și pietricele.

Ca exemplu de aplicare practică, în proiectul MS House de Studio Arthur Casas a fost creat un fel de lac artificial. Acesta îmbrățișează întreaga clădire și atenuează climatul arid din regiunea interioară a São Paulo. Plin de pesti si plante, lacul se transforma intr-un bazin natural.

Deși sunt deja foarte prezenți în proiecte rezidențiale din țările europene și SUA, în Brazilia acest sistem a primit atenție abia recent. În acest sens, companiile braziliene specializate în instalarea bazinelor naturale susțin că – spre deosebire de alte țări – există o mare cerere pentru cristalinitatea apei. Prin urmare, pentru a atinge acest obiectiv, se introduc sisteme de filtrare concentrate pe particule mari de murdărie, precum frunzele, împiedicând apa să devină tulbure. 

Pe lângă filtru, se recomandă și folosirea pompelor hidraulice care să ajute la circularea apei, dar care, în acest caz, economisesc 30% din energie față de piscinele convenționale. Un alt avantaj al piscinelor naturale este întreținerea, deoarece nu necesită componente chimice, conservarea lor este foarte simplă, limitată la schimbarea filtrului la fiecare șase luni. De asemenea, apa din bazinul natural poate fi refolosită pentru irigare, ceea ce favorizează un schimb parțial de apă benefic și elimină necesitatea construirii unei cisterne în acest scop.

În proiectul Boathouse, de către studioul Architectonica Procreate, s-a realizat o piscină naturală construită cu sistem acvaponic, creând un spațiu de înot în mijlocul naturii. Ecosistemul său delicat este compus din plante acvatice, pești, broaște, țestoase și păsări migratoare, iar arhitectura sa este un martor tăcut al desfășurării acestei vieți.

În Canada, însă, conceptul de bazin natural a atins o amploare mai mare, fiind folosit pentru implementarea piscinei publice Borden Park, un club acvatic cu capacitate de 400 de persoane. În acest sistem îndrăzneț, filtrarea se face în două moduri: printr-un sistem biologic-mecanic și prin filtrul de pietriș.

În ciuda faptului că reprezintă un cost de implementare ceva mai mare decât bazinele convenționale și necesită forță de muncă specializată pentru construcția lor, bazinele naturale pot deveni o alternativă interesantă pentru a contribui la ecosistemele locale, interrelaționând diferite specii, inclusiv păsări și insecte, îmbunătățind calitatea aerului și microclimatul regiunii. În plus, multe studii demonstrează deja cât de benefic este contactul cu natura pentru oameni, reducând nivelul de anxietate și stres.

Sursă: archdaily.com