Europa intră într-o etapă în care renovarea fondului construit nu mai este doar o direcție de sustenabilitate, ci o componentă centrală a politicilor pentru clădiri. Pentru arhitecți, miza depășește însă reducerea consumului de energie. O intervenție asupra unei clădiri existente modifică fațada, confortul, lumina, materialitatea, instalațiile și, uneori, relația acesteia cu orașul. Întrebarea devine astfel mai amplă: cum creștem performanța clădirilor fără să reducem renovarea la o succesiune de soluții tehnice?

Europa pregătește următoarea etapă a renovării

Contextul este unul foarte actual. Directiva revizuită privind performanța energetică a clădirilor – EPBD – introduce Planurile Naționale de Renovare a Clădirilor, prin care statele membre trebuie să stabilească direcția de transformare a fondului rezidențial și nerezidențial, public și privat, către un fond construit cu performanță energetică ridicată și decarbonizat până în 2050.

În iulie 2026, Comisia Europeană a publicat prima evaluare a 16 proiecte complete de planuri naționale, România fiind printre țările evaluate. Planurile analizate prevăd, în funcție de stat, reduceri ale consumului de energie primară cuprinse între 24% și 73% până în 2050 față de nivelurile actuale. Versiunile finale ale planurilor trebuie transmise până la 31 decembrie 2026.

Pentru arhitecți, aceste obiective anunță nu doar mai multe proiecte de renovare, ci și o schimbare a modului în care intervenția asupra existentului trebuie gândită.

Performanța energetică nu este separată de arhitectură

O clădire poate pierde energie prin anvelopă, tâmplărie sau punți termice, poate avea instalații ineficiente sau un control solar insuficient. Rezolvarea fiecărei probleme produce însă consecințe care depășesc calculul energetic.

Creșterea grosimii anvelopei poate modifica adâncimea golurilor și proporția fațadei. Înlocuirea tâmplăriei influențează expresia arhitecturală, aportul de lumină și ventilarea. Introducerea sistemelor de umbrire schimbă fațada, iar integrarea noilor echipamente și instalații poate afecta atât interiorul, cât și exteriorul clădirii.

Tocmai aici rolul arhitectului devine esențial: performanțele trebuie integrate într-o clădire care continuă să funcționeze ca arhitectură, nu aplicate ca o serie de corecții independente.

În cazul fondului construit valoros sau al clădirilor protejate, problema devine și mai complexă. Identitatea fațadei, materialele existente, detaliile și proporțiile trebuie puse în balanță cu cerințele contemporane de confort și performanță.

Renovarea începe cu diagnosticul, nu cu soluția

Una dintre capcanele renovării este aplicarea aceleiași rețete unor clădiri foarte diferite.

Două imobile construite în aceeași perioadă pot avea comportamente diferite în funcție de orientare, structură, modificările făcute în timp, starea anvelopei, sistemele tehnice și modul în care sunt utilizate. De aceea, înainte de alegerea produselor, proiectul are nevoie de o înțelegere cât mai bună a clădirii existente.

Pentru arhitect, diagnosticul nu privește doar consumul energetic. Contează ce merită păstrat, ce poate fi îmbunătățit, ce trebuie înlocuit și unde o intervenție tehnică poate produce o pierdere arhitecturală disproporționată față de beneficiul obținut.

Această abordare poate conduce și la soluții mai precise. Uneori este necesară o intervenție amplă asupra anvelopei. Alteori, rezultatul poate veni dintr-o combinație de măsuri: corectarea unor punți termice, îmbunătățirea tâmplăriei, umbrire, ventilare, modernizarea instalațiilor sau intervenții locale asupra elementelor vulnerabile.

Nu orice renovare trebuie făcută într-o singură etapă

EPBD introduce aici un instrument interesant: pașaportul de renovare. Acesta este conceput ca un instrument voluntar prin care proprietarul poate primi o foaie de parcurs adaptată unei anumite clădiri pentru realizarea unei renovări aprofundate în mai multe etape.

Pentru arhitect, ideea este relevantă deoarece schimbă perspectiva asupra proiectului. Dacă renovarea se desfășoară în etape, fiecare intervenție trebuie gândită și în raport cu ceea ce urmează.

Înlocuirea tâmplăriei de astăzi poate influența viitoarea termoizolare. Modernizarea instalațiilor poate trebui coordonată cu o reorganizare ulterioară. O intervenție asupra fațadei poate face mai dificilă sau, dimpotrivă, poate pregăti următoarea etapă.

O renovare etapizată bine proiectată nu înseamnă, așadar, o succesiune de lucrări independente, ci un proiect care anticipează transformarea clădirii în timp.

Eficiența energetică poate deveni și o oportunitate de reproiectare

Nu toate clădirile existente au nevoie doar de conservarea imaginii lor actuale. În multe cazuri, renovarea poate deveni momentul în care sunt corectate probleme acumulate în timp: partere slab conectate cu strada, accesibilitate redusă, spații comune nefuncționale, balcoane închise individual, instalații adăugate fără o logică unitară sau fațade degradate.

Aici renovarea energetică poate depăși rolul de intervenție corectivă.

O nouă anvelopă poate reconsidera profunzimea fațadei. Sistemele de umbrire pot adăuga o nouă expresie clădirii. Balcoanele pot deveni spații intermediare mai utile, iar reorganizarea acceselor și a zonelor comune poate îmbunătăți relația dintre clădire și utilizatori.

Energia poate fi motivul care declanșează proiectul, fără să fie singurul lucru pe care proiectul îl rezolvă.

Renovăm consumul sau renovăm clădirea?

În evaluarea primelor Planuri Naționale de Renovare, Comisia Europeană arată că obiectivul este crearea unor trasee predictibile de renovare și a unor direcții pe termen lung pentru transformarea fondului construit. Clădirile reprezintă peste 30% din energia utilizată în Europa, ceea ce explică amploarea presiunii pentru intervenție.

Dar milioanele de clădiri care alcătuiesc acest fond nu sunt doar consumatori de energie. Sunt locuințe, școli, birouri, spitale, clădiri publice și fragmente din identitatea orașelor.

De aceea, succesul următorului val de renovare nu va putea fi evaluat exclusiv în kWh economisiți. Va conta și ce fel de clădiri rămân în urma intervențiilor: cât de confortabile sunt, cât rezistă soluțiile adoptate, cum îmbătrânesc materialele, dacă arhitectura existentă a fost înțeleasă și dacă transformarea adaugă valoare pentru cei care folosesc clădirea.

Pentru arhitect, aceasta poate fi una dintre marile teme profesionale ale următorilor ani. Nu doar să adapteze arhitectura unor noi cerințe energetice, ci să transforme aceste cerințe într-un proiect coerent.

Pentru că o renovare bună nu ar trebui doar să reducă energia consumată de o clădire. Ar trebui să îi ofere motive să rămână relevantă încă zeci de ani.

Ești arhitect, proiectant sau designer? Creează-ți gratuit profilul pe Arhispec.ro și prezintă-ți proiectele de referință unei audiențe relevante din industria construcțiilor.