Dacă ultimii ani au fost dominați de ajustări de bugete, schimbări de program și livrări întârziate, anul acesta începe să arate ca un „punct de inflexiune” pentru câteva proiecte majore – acele clădiri care nu doar se inaugurează, ci repoziționează instituții, cartiere și, uneori, orașe întregi. Dincolo de spectacolul randărilor, lista de mai jos spune ceva clar despre direcțiile dominante: cultură ca infrastructură urbană, clădiri cu ambiție civică, integrare mai inteligentă cu peisajul și o atenție tot mai mare la experiența publică.

Aceste proiecte sunt repere utile și pentru piața din România – nu ca modele de copiat, ci ca indicatori despre cum arată investiția în arhitectură atunci când miza este mare și orizontul este pe termen lung.

David Geffen Galleries, LACMA – Los Angeles | Peter Zumthor (deschidere: aprilie)
LACMA își continuă transformarea de campus cu o clădire orizontală, amplă, care traversează Wilshire Boulevard și își asumă o relație directă cu orașul. Miza nu e doar „un nou muzeu”, ci o reorganizare a modului de expunere: un nivel principal ridicat, fără ierarhii rigide între culturi și epoci, plus o experiență care se schimbă odată cu lumina, sezonul și vremea – prin vitraje perimetrale generoase. Componenta publică e extinsă: spații exterioare, comisioane artistice, teatru, educație și zone de socializare care fac din muzeu un loc de petrecut timp, nu doar de vizitat.

Stephen A. Schwarzman Centre for the Humanities – Oxford | Hopkins Architects (deschidere: aprilie)
Un centru pentru arte și științe umaniste care combină performanța, cercetarea și educația într-un singur ansamblu, cu un program public de inaugurare construit ca festival. Dincolo de nume și finanțare, proiectul e relevant prin mixul rar dintre spații academice și spații performative – o formulă care încearcă să reducă distanța dintre universitate și oraș, dintre „campus” și „public”.

Lucas Museum of Narrative Art – Los Angeles | MAD / Ma Yansong (deschidere: 22 septembrie)
Un muzeu dedicat storytelling-ului ilustrat, cu o colecție care traversează fotografie, artă, benzi desenate și cultură vizuală populară. Arhitectura MAD este gândită să se lege de peisaj și de spațiul verde al sitului, iar programul e masiv: galerii, două teatre, bibliotecă, restaurant/cafenea, retail și spații comunitare pe un campus de 11 acri. Este genul de instituție care pariază pe accesibilitate culturală și pe o „energie” urbană mai apropiată de parc decât de templu.

Kanal – Bruxelles | Atelier Kanal (noAarchitecten + EM2N + Sergison Bates) (deschidere: 28 noiembrie)
Transformarea unei foste uzine Citroën într-un centru cultural de 40.000 mp, anunțat drept una dintre cele mai mari dezvoltări muzeale din Europa pentru artă modernă și contemporană (și arhitectură). Aici, subiectul central este reconversia inteligentă: cum păstrezi caracterul unui colos industrial din anii ’30 și îl convertești într-un spațiu public real – cu expoziții, performance, arhitectură ca program, librărie, bibliotecă, restaurant și rooftop bar. Un exemplu puternic despre reutilizare ca strategie metropolitană, nu ca excepție.

Memphis Art Museum – Memphis | Herzog & de Meuron + Archimania, peisagistică OLIN (deschidere: decembrie)
Un campus cultural pe malul Mississippi, cu o abordare clară: mai mult spațiu public gratuit, mai multă transparență și o relație mai bună cu orașul. Proiectul vorbește explicit despre accesibilitate și comunitate, iar componenta materială e notabilă: una dintre primele instituții muzeale majore din SUA realizate din laminated timber, o alegere care conectează arhitectura cu identitatea locală („Hardwood Capital”) și cu o conversație globală despre materialitate și amprentă.

KING Toronto – Toronto | BIG 
Un complex rezidențial cu o geometrie „pixellată”, gândit ca alternativă la planurile repetitive. Proiectul promite peste 500 de apartamente, penthouse-uri, terase și spații publice – un exemplu de densificare care încearcă să arate mai puțin ca un obiect singular și mai mult ca o secvență urbană înălțată, cu variație și permeabilitate la nivelul solului.

Danjiang Bridge – Taiwan | Zaha Hadid Architects (deschidere: 12 mai)
Infrastructură, dar cu ambiție de reper. Podul de 920 m este proiectat ca cea mai lungă structură cable-stayed asimetrică cu un singur pilon, o demonstrație de inginerie care urmărește și un impact pragmatic: reducerea traficului și conectarea mai eficientă a rutelor regionale, inclusiv către port și aeroport. E genul de proiect care arată cum arhitectura/ingineria pot fi, simultan, performanță tehnică și „reparație” de mobilitate.

Shanghai Grand Opera House – Shanghai | Snøhetta (deschidere estimată în 2026)
Un proiect în care circulația devine spectacol: o scară sculpturală care urcă spre acoperiș, gândită ca magnet public și ca „traseu” urban, nu doar acces. Sălile – 2.000, 1.200 și 1.000 de locuri – sunt calibrate pentru tipuri diferite de performance, inclusiv formate experimentale. Mesajul e limpede: instituțiile culturale mari caută public nou nu doar prin program, ci și prin arhitectură ca experiență.

Centre Pompidou Francilien – Fabrique de l’art – Massy | PCA-STREAM Philippe Chiambaretta (deschidere: toamna)
Un proiect despre culise, dar cu impact strategic: un centru dedicat conservării, restaurării și accesului la colecții, gândit ca infrastructură culturală incluzivă și regională. Este o mutare relevantă: muzeul nu mai este doar spațiu de expunere în centru, ci și rețea, logistică, acces, educație – cu programe care conectează publicuri diverse.

Noul terminal internațional al Aeroportului din Florența | Rafael Viñoly Architects (faza 1: deschidere în 2026)
Un aeroport ca statement de sustenabilitate și imagine: terminalul propune o vie de 19 acri pe acoperiș și țintește certificare LEED Platinum, integrând totodată o conexiune de tip light rail. Proiectul este etapizat (2026 / 2035) și include reorientarea și prelungirea pistei – deci vorbim despre infrastructură de mobilitate, nu doar despre clădire. E un exemplu bun despre cum „gateway-ul” unui oraș poate deveni și proiect de peisaj, și simbol.

Mai mult decât simple inaugurări, aceste proiecte arată unde se duce arhitectura atunci când investiția este gândită strategic: către spații publice mai bune, instituții mai deschise și o relație mai matură între oraș, cultură și construcție.

Poza principală © Atelier Peter Zumthor & Partners / The Boundary