În 2026, digitalizarea din construcții intră într-o etapă de maturitate clară. După ani în care BIM a fost perceput fie ca un instrument tehnic, fie ca o cerință impusă punctual prin caiete de sarcini, accentul se mută decisiv de la modelare la valoarea informației. Nu geometria este problema, ci modul în care datele sunt structurate, livrate și utilizate pentru decizii reale: de buget, de risc, de calendar și de operare.

Această schimbare nu este teoretică. Analiza pieței arată că firmele care au crescut constant în ultimii ani, sunt în majoritate, cele care au investit în procese, nu doar în output vizual. Controlul informației, predictibilitatea livrărilor și capacitatea de a coordona echipe, date și decizii complexe devin avantaje competitive măsurabile.

Un exemplu relevant vine din zona birourilor care operează la scară mare. În cazul Leviatan, implementarea BIM a fost doar primul pas într-o strategie mai amplă de integrare a datelor. După adoptarea standardelor BIM, compania a dezvoltat propria platformă CIM (Construction Information Management), menită să conecteze fluxurile esențiale din jurul echipelor de proiectare. Mai recent, această abordare a evoluat către AIM (Artificial Intelligence Management), un cadru organizațional care folosește datele și instrumentele de AI pentru a crește eficiența operațională. Este un exemplu clar de trecere de la BIM ca metodă de proiectare la BIM ca infrastructură informațională.

La nivel european, presiunea se intensifică din mai multe direcții. Standardele de management al informației, precum ISO 19650, sunt tot mai des cerute explicit în proiecte publice și private. Cerințele ESG mută atenția spre trasabilitate și auditabilitate. În paralel, dezvoltarea Digital Product Passport (DPP), prevăzută de noul regulament european pentru produse sustenabile, va obliga producătorii să furnizeze date clare despre compoziție, impact și ciclul de viață al materialelor. Toate aceste informații trebuie să ajungă coerent în proiect, nu ca documente disparate, ci ca date utilizabile în decizie.

Pentru proiectanți, acest context marchează un punct de inflexiune. BIM nu mai poate fi tratat ca un „layer” separat de realitatea economică a proiectului. Modelele digitale devin instrumente de coordonare a riscului, nu doar de verificare geometrică. Un model bine structurat permite anticiparea conflictelor, simularea scenariilor de execuție și corelarea deciziilor de proiectare cu bugetul și calendarul. Așa cum observa și Cătălin Podaru, piața s-a maturizat: clienții nu mai caută proiecte rapide și atractive vizual, ci soluții bine fundamentate, cu bugete realiste și o înțelegere clară a ciclului de viață al clădirii.

Aceeași logică se extinde rapid și către producători. În 2026, simpla furnizare a unei fișe tehnice nu mai este suficientă. Produsele trebuie să fie „citibile” digital: cu parametri clari, structurați, compatibili cu fluxurile BIM și ușor de integrat în modele colaborative. Producătorii care pot livra date coerente, actualizate și conforme cu standardele internaționale sunt deja preferați în proiecte complexe, pentru că reduc incertitudinea și riscul pe lanțul de decizie.

Un rol central în acest ecosistem îl are mediul comun de date (CDE). Tot mai multe proiecte cer existența unui CDE funcțional, în care informația este unică, trasabilă și controlată. Experiența din șantierele complexe arată clar că acolo unde datele sunt gestionate corect, apar mai puține erori, coordonarea interdisciplinară este mai eficientă, iar deciziile sunt documentate. BIM începe să funcționeze ca limbaj comun între beneficiar, proiectant și constructor, nu ca un instrument izolat într-un departament.

Pentru piața din România, 2026 este un an de decizie. Adoptarea BIM rămâne inegală, iar lipsa unui cadru normativ unitar face ca multe inițiative să depindă de voința individuală a companiilor. Totuși, presiunea externă — proiecte finanțate european, cerințe de transparență, competiția internațională — transformă lipsa maturității digitale într-un dezavantaj real. Companiile care tratează BIM, datele de produs și managementul informației ca investiții strategice, nu ca obligații de bifat, își cresc șansele de a participa la proiecte majore și de a construi poziții solide pe termen lung.

În final, miza nu este tehnologia în sine, ci calitatea deciziilor pe care aceasta le face posibile. În 2026, datele devin infrastructura invizibilă a proiectului construit. Iar cei care știu să le structureze, să le interpreteze și să le folosească inteligent vor avea un avantaj clar într-o piață tot mai selectivă.

Pentru proiectanți și producători, Arhispec.ro rămâne un punct de referință pentru analize aplicate, interviuri relevante și exemple reale din industrie.