Bernardo Fort-Brescia și Laurinda Spear sunt arhitecții care au schimbat nu doar fața unui oraș, ci direcția unui întreg limbaj arhitectural. În anii ’70–’80, când Miami era încă un oraș de vacanță cu ambiții modeste, cei doi au adus o energie complet nouă: geometrii îndrăznețe, culoare, modernism emoțional și o sensibilitate tropicală care a devenit repede parte din identitatea vizuală a orașului. De la primele proiecte care au redefinit skyline-ul Miamiului până la o practică prezentă astăzi în 59 de țări, Arquitectonica a devenit sinonimă cu modernitatea globală, cu expresivitatea atent calibrată și cu o înțelegere profundă a contextului.
În 2025, Zonda Elevate îi desemnează „Arhitecții Anului”, un titlu care confirmă o influență rară în arhitectură: capacitatea de a transforma un oraș și de a exporta acel ADN în întreaga lume. De la Festival Walk în Hong Kong la Microsoft European Headquarters, de la Bronx Museum la Cosmopolitan Las Vegas, de la terminalul Virgin Voyages în Port Miami la campusuri universitare în SUA, Fort-Brescia și Spear continuă să provoace convențiile și să arate că expresivitatea și funcționalitatea nu sunt opuse, ci parte a aceleiași logici arhitecturale.
Înaintea summitului Elevate 2025, cei doi au discutat despre începuturi, despre felul în care Miami le-a modelat viziunea și despre provocările și responsabilitățile arhitecturii de astăzi.
Ce a dus la fondarea biroului?
„Am început în plină recesiune, când era aproape imposibil ca un tânăr arhitect să găsească un job. Ne-am mutat în Miami în 1973, eu predam la Universitatea din Miami, Laurinda lucra pentru autorități. Apoi ne-am adunat cu Andres Duany, Liz Plater-Zyberk și Hervin Romney și am format un mic studio. Ne doream să construim, să testăm idei, nu doar să teoretizăm. Așa s-a născut Arquitectonica, iar pe măsură ce drumurile celorlalți s-au separat, noi doi am dus mai departe biroul.”
Cum ați descrie personalitatea practicii Arquitectonica?
„Suntem, în esență, un birou boutique. Avem 13 studiouri de dimensiune medie răspândite în lume, dar funcționăm ca un organism unic. Dimensiunea controlată ne permite să înțelegem mai bine culturile și locurile în care lucrăm. Suntem încă o firmă de familie, construită pe loialitate și pe o cultură a rigorii.”
Cum v-a influențat parteneriatul începuturile estetice și etosul biroului?
„Am crescut lucrând împreună, schimbând idei, confruntând perspective. Miami, prin energia lui, ne-a modelat limbajul. Era un oraș în plină schimbare, multicultural, încărcat de lumină și apă. Acolo s-a format ADN-ul nostru: o formă expresivă, tropicală, adaptată climatului și mediului.”
Cum a contat contextul Miamiului în definirea limbajului vostru?
„Am fost în locul potrivit, la momentul potrivit — dar și în compania unor clienți extrem de deschiși. Miami se transforma rapid din stațiune într-un centru financiar și cultural. Apa, vegetația, lumina intensă ne-au oferit un material poetic, dar și o logică. Modernitatea se potrivea orașului, iar transformarea lui ne-a împins să explorăm mereu noi posibilități.”
Cum descrieți abordarea voastră asupra arhitecturii?
„Suntem concentrați pe proiectul din fața noastră, pe acel prezent al procesului. Lumea vede uneori expresivitate sau ‘joacă’, dar de fapt suntem fideli principiilor lui Sullivan și Wright: forma și funcția sunt una. Integrarea peisajului este esențială pentru noi. Construim inteligent, plantăm mai mult.”
Există proiecte recente care exprimă cel mai clar această filosofie?
„Atlantis, una dintre primele noastre lucrări, a fost o lecție despre cum să transformi limitările într-o oportunitate. Am folosit două nuclee pentru a obține ventilație naturală, am sculptat un gol central care reduce presiunea vântului, am introdus brise-soleils și volume colorate inspirate din modernismul tropical. Formă și climă, expresie și funcție — toate integrate.
La Universitatea din Miami, în studioul de design creat de fiul nostru, Raymond, toate sistemele sunt vizibile, transformate în instrumente pedagogice. Acoperișul este sculptural, dar și climatic — umbrește, filtrează, direcționează lumina. Ferestrele sunt operabile pentru a capta brizele. Totul este rațional și poetic simultan.
Lakeside Village, tot în campus, arată relevanța integrării peisajului: clădirile se ridică pe pilotis, lăsând solul să devină un parc, o infrastructură socială și ecologică.”
Ce tip de proiecte vă atrag cel mai mult?
„Cele care servesc comunitatea: educație, spații civice, proiecte care invită la dialog cu natura.”
Care a fost cea mai valoroasă colaborare?
„Cele în care am lucrat cu familia noastră, arhitecți și peisagiști, într-un proces complet integrat.”
Există un proiect pe care ați fi vrut să îl realizați?
„Centrul de arte performative din Downtown Miami, dar ne-am bucurat totuși să proiectăm arena de lângă el.” (Bernardo)
„Aș fi vrut ca propunerea noastră pentru Pink Link — promenada de pe malul golfului — să devină realitate.” (Laurinda)
Care este cea mai mare provocare pentru arhitecții de astăzi?
„Costurile de construcție. În special în locuințele accesibile, unde nevoia este uriașă, dar bugetele sunt extrem de restrânse. Trebuie să găsim sisteme noi, inteligente, să construim mai puțin și mai eficient, să reutilizăm stocul construit.”
Care este clădirea preferată?
„Hotelul Brasilia Palace al lui Niemeyer — pur, esențial, impecabil.” (Bernardo)
„Vila imperială Katsura.” (Laurinda)
Ce artiști admirați?
„Picasso — mereu în transformare. Ideea de ‘stil fix’ nu i s-a potrivit niciodată, iar asta rezonează cu mine.” (Bernardo)
„Kaethe Kollwitz.” (Laurinda)
Ce citiți acum?
„Snow Country, pentru că a fost menționată în The Emperor of Gladness.” (Laurinda)
Ce vă doriți să lase Arquitectonica în urmă?
„Sperăm să fi făcut unele locuri mai bune și să fi lucrat cu convingere.”
Cum integrați sustenabilitatea în proiectele rezidențiale?
„Începem cu strategiile pasive: ventilație naturală, umbrire, spații exterioare locuibile tot anul. Favorizăm mobilitatea urbană, transportul public și conexiunile pietonale.”
Cum reușiți să lucrați în peste 59 de țări?
„Pentru că adorăm să învățăm — culturi noi, peisaje noi, climat nou. Fiecare proiect ne oferă ceva, iar noi încercăm să lăsăm ceva în urmă: cunoaștere, inovație, un mod nou de a privi locul.”
De ce ați fondat ArquitectonicaGEO?
„Pentru că am simțit că lipsește o piesă vitală: peisajul. M-am făcut peisagistă tocmai pentru a integra natural mediul în fiecare proiect. Fără peisaj, arhitectura este incompletă.” (Laurinda)
Arhitectura lor — expresivă, climatică, contextuală, mereu în evoluție — este dovada că un oraș poate schimba un birou la fel de mult cum un birou poate schimba un oraș. Într-o lume în care provocările urbane sunt tot mai complexe, povestea Arquitectonica rămâne un argument pentru curiozitate, disciplină și o viziune arhitecturală care unește emoția cu responsabilitatea.
