Cu o viziune ancorată în sinceritate, funcționalitate și emoție, Izabela-Adelinne Tudorache, arhitect și fondatoare a Prag Studio, ne invită într-un dialog despre esența designului bine gândit. De la minimalismul cu accente îndrăznețe la rolul subtil al luminii, de la copilăria petrecută printre așchii de lemn la sensul profund al pragului ca spațiu de tranziție, interviul surprinde un parcurs autentic și o abordare arhitecturală care pune omul și contextul în centrul fiecărei decizii.

Formă sau funcție? Ce primează în viziunea voastră de design?
Depinde foarte mult de fiecare situație în parte, dar în general în mod clar primează funcțiunea, pentru că nu facem nimic la întâmplare, totul are un scop și totul se leagă. Creăm spații care dictează forma, nu ne rezultă spații în urma formei.

Care este o greșeală de design pe care o întâlniți prea des și v-ați dori să dispară complet?
Nu aș numi-o neapărat greșeală. Greșelile cele mai des întâlnite țin mai degrabă de detaliile de execuție decât de design. Dar dacă aș numi o formă anapoda de design ar fi supraîncărcarea volumetrică și decorativă (prea multe forme, materiale și texturi fără coerență și scop).

Care vi se pare cea mai frumoasă clădire din lume și de ce?
Eu nu văd arhitectura frumoasă doar din punct de vedere estetic. Pentru mine arhitectura “frumoasă” trebuie să fie poetică, integrată în natură sau context social, discretă, dar cu o puternică încărcătură emoțională. Ce îmi vine acum în minte este Chapel of Sound, în China, realizată de Open Architecture. E o clădire care arată ca un bolovan, pus într-o vale retrasă, undeva lângă Marele Zid Chinezesc. Înăuntru e o sală de concerte semi deschisă, terase cu priveliști superbe și un mic studio pentru muzicieni. E făcută din beton cu pietriș din zonă și se integrează perfect în peisaj. Sunetul e calibrat să sune impecabil, iar deschiderile lasă să intre lumina și zgomotele naturii. Când nu se țin concerte, locul e perfect pentru relaxare și pentru ca oamenii să se adune sau să stea pur și simplu să admire împrejurimile.

Minimalism sau maximalism?
Minimalism cu accente maximaliste.

Ce material v-a inspirat cel mai mult într-un proiect recent?
Piatra. Un perete din piatră naturală are masă termică mare, adică poate înmagazina căldura sau răcoarea pentru perioade lungi. Creează un confort termic natural, reduce variațiile de temperatură și poate scădea consumul de energie pentru climatizare.

Care e piesa de mobilier „statement” care nu ar trebui să lipsească dintr-un spațiu bine gândit?
Orice înseamnă depozitări ascunse. Mai ales unde te aștepți mai puțin.

Ce spațiu din copilărie v-a influențat modul în care înțelegeți designul?
Tataia era tâmplar și petreceam mult timp sub bancul de lucru, mă jucam în rumeguș și asamblam resturile care cădeau de pe masă.

Care e primul lucru pe care îl observați când intrați într-o casă?
Paleta cromatică. Apoi materialele folosite. Îmi place să simt texturile.

Un obiect banal pe care l-ați reinterpreta într-un mod spectaculos?
Nu știu dacă spectaculos este modul, dar am utilizat într-un proiect o copaie din lemn pe post de lavoar.

Cum ați descrie în trei cuvinte stilul Prag Studio?
Sincer. Uman. Intenționat.

Dacă ați proiecta o casă pentru voi înșivă, care ar fi elementul-cheie absolut necesar?
Nu degeaba am ales PRAG pentru numele biroului nostru. Este un element extrem de important. E legătura dintre noi cei de acasă și noi cei din societate, dintre arhitectură și mediul înconjurător. E un loc de tranziție și legătură, protejat dar deschis.

Care e cel mai subestimat element dintr-un proiect de design interior?
Iluminatul. Atât cel artificial cât și cel natural. Pe de o parte putem folosi materiale și culori care să pună în valoare și să maximizeze iluminatul natural de care dispune locuința, pe de altă parte în loc de (sau în plus față de) o lustra pe tavan în mijlocul camerei putem folosi lumini ambientale poziționate strategic, conform utilizării spațiilor, cu diverse intensități și nuanțe.

Ce nuanță de culoare ați folosi oricând, oriunde?
Cărămiziu.

Ce designer sau arhitect contemporan admirați cel mai mult?
Tadao Ando. Creează spații simple dar pline de emoție.

Dacă ar fi să construiți un singur proiect pentru tot restul carierei — ce tip de spațiu ați alege?
Spații de locuire, clar. Îmi place să lucrez direct cu oamenii care utilizează spațiul creat de mine, să le înțeleg stilul de viață și știu că le-am putut face viața mai ușoară într-un fel sau altul.