Au început pregătirile pentru BATRA - Bienala de Arhitectură Transilvania. Scopul ediției 2023 este reflectat de tema aleasă, ”(imp)ACT”, respectiv de credința organizatorilor că arhitectura are puterea să schimbe lumea. Partea dificilă este conștientizarea modalității în care se poate produce această schimbare și, mai ales, a felului în care această schimbare să fie în(spre) bine. Ce înseamnă mai exact acest concept și cum arată domeniul arhitecturii în 2023 am discutat alături de Arhitect Daniela Maier - curator al Bienalei de Arhitectură Transilvania și președinte al Ordinului Arhitecților din România - filiala Transilvania.

Arhitectura în România: 2 lucruri care se fac bine și 2 care s-ar putea îmbunătăți cu desăvârșire în țara noastră.

Este o întrebare al cărei răspuns ar trebui contextualizat în mai multe zone ale țării. Nu există, din păcate și din fericire, în egală măsură, o coerență a peisajului arhitectural. Este bine că vorbim și se fac tot mai multe strategii în direcția sustenabilității, a orașelor verzi cu consumuri cât mai mici de energie, dar pentru implementarea acestora este nevoie de întreaga comunitate și investiții tot mai mari în educație. Se discută și se doresc proiecte și spații incluzive. Este extraordinar dar, din nou, greu de implementat dacă nu există o legislație actualizată la standardele contemporane.

Este bine că am trecut de etapa în care se căuta excepționalul și suntem tot mai multe voci care susținem etica profesională, bunul simț și colaborarea constructivă între specialiști, administrație și comunități. Avem desigur, la rândul nostru, nevoie de susținere.

Care este secretul unei bune colaborări cu clientul, din experiența dvs actuală?

Comunicarea și încrederea sunt, ca în orice relație, condițiile esențiale pentru o bună colaborare. Dincolo de asta, onestitatea, disponibilitatea de a investi timp în definirea temei de proiect, pe de o parte, și în imaginarea soluției optime, pe de altă parte, coerența, pasiunea și deschiderea spre colaborare constructivă sunt atribute necesare pentru un proiect reușit. Secretul stă în abilitatea noastră de a fi consecvenți cu acestea pe parcursul elaborării și realizării proiectului, iar încrederea clienților este cel mai bun stimulent.

Cum ați defini în prezent calitatea locuirii?

Cred că putem spune că este un amalgam de cele mai multe ori fără calități arhitecturale remarcabile. Standardele au scăzut considerabil în ultimul timp și mulți dezvoltatori profită de asta. Spațiile oferite de apartamentele anilor 70-80 din cartierele vechi sunt, de multe ori, mult mai generoase decât ceea ce se construiește acum. Nu mă refer la suprafețe, ci la relația dintre acestea, iluminat, ventilații, orientare, etc. Cartierele vechi sunt, de asemenea, mai generoase cu zonele verzi, iar centrele de cartier din acea perioadă se constituie, și acum, ca poli de interes pentru comunități.

Locuințele unifamiliale sunt în continuare o direcție abordată de clienți, însă suprafețele de teren sunt tot mai reduse prin urmare impactul asupra volumului ce se proiectează este semnificativ. Lipsa de cultură (beneficiari și specialiști deopotrivă) aduce un plus de dizarmonie în aceste noi zone construite. 

Calitatea locuirii este pe o pantă descendentă. Cât timp vom raporta doar prin cifre (buget, metri pătrați, cubi etc) va fi foarte greu să redefinim standarde care, prin educație, să fie asumate de beneficiari, dezvoltatori, proiectanți de toate specialitățile și administrație.

Care considerați că ar fi principalele provocări în proiectarea unor clădiri mai sănătoase pentru comunități?

Consider că provocările pot fi diferențiate în câteva categorii. Sunt provocări legate de calitatea spațiului fizic, de contextul social și asumare la nivel administrativ. Un scop comun este însă, evident, și prioritizarea acestui tip de intervenții, o necesitate general valabilă, dar sănătatea comunităților este o valență nedefinită concret și prin urmare, din păcate, interpretabilă.

Sunt provocări evidente și ușor cuantificabile cum ar fi expunerea spațiilor la lumina naturală, calitatea aerului, poluarea fonică, prezența sau accesul facil la zone verzi (interior, exterior) sau design biofilic. Acestora li se adaugă cele legate de modul de concepere a spațiilor ca accesibile și incluzive pentru toate tipurile de abilități, reziliente la modificări climatice sau dezastre și flexibile funcțional pentru a facilita interacțiune și participarea comunității atunci când vorbim de clădiri publice (centre comunitare, shared spaces sau simple zone de întâlnire pot reduce tendința de izolare). Integrarea noilor tehnologii poate susține din multe puncte de vedere aceste procese adăugând nu doar un plus de siguranță, ci oferind noi oportunități de optimizare a tuturor necesităților unei clădiri sănătoase pentru comunitate.

Toate aceste considerente se adaugă celor indiscutabile legate de sustenabilitate, eficiență energetică și economie circulară.

La nivel urban, promovarea unui stil de viață sănătos, încurajarea celor care doresc un mod de viață activ prin investiții în zone de promenadă, piste de biciclete, parcuri și zone verzi de diferite categorii, investiții în sport etc sunt provocări care solicită o colaborare constantă între urbaniști, arhitecți, administrație și comunitate. Prioritizarea acestui scop pe toate planurile de intervenție în mediul construit poate forma și educa comunități, specialiști și beneficiari în a considera sănătatea umană un standard de necontestat în proiectele pe care le implementează.

Ce tipuri de materiale considerați că ar trebui utilizate în astfel de proiecte?

Este evident faptul că nu mai putem vorbi acum decât despre materiale care subscriu standardelor de sustenabilitate și luând în considerare impactul pe termen lung al producerii și utilizării acestora, având ca scop essential un mediu construit care să susțină sănătatea comunităților.

Materialele cât mai naturale și biodegradabile, fără emisii de carbon, materiale reciclate, fără componente organice volatile (VOC) și în special materiale locale. Dincolo de reducerea poluării prin transport sau încurajarea economiei locale, prin utilizarea acestora se conectează și se definește identitatea clădirii în raport cu comunitatea căreia îi este dedicată.

În 2022, industria construcțiilor era încă responsabilă pentru aproape 40% din toate emisiile de gaze cu efect de seră la nivel global. În acest context, câteva elemente esențiale pot face posibil pasul „zero carbon”: materialele durabile, eficiente energetic și cu o mentenanță cât mai facilă, dezvoltarea și implementarea de noi materiale și noi cadre legislative pentru a proteja resursele, actualizarea în acest spirit a procedeelor de fabricație și implementarea în toate etapele a principiilor economiei circulare.

În 5 fraze, vă invităm să ne descrieți cum ar arăta proiectul pe care l-ați propune mâine autorităților pentru un mediu mai sănătos?

Pentru a propune mâine un proiect pentru un mediu mai sănătos este necesar ca azi să facem o evaluare onestă în fiecare localitate. Terenuri și clădiri abandonate sau neîntreținute sunt o oportunitate extraordinară de dezvoltare, zone cu necesități funcționale deosebite, programe de arhitectură ce trebuie actualizate și ancorate într-o legislație care să faciliteze dezvoltarea de proiecte ce au ca scop și standard un mediu mai sănătos. 

Aș propune să investim mai mult în educație, în sport, să fim mai consecvenți cu valorile reale pe care dorim să le transmitem celor mici. Oameni sănătoși vor crea și vor păstra un mediu sănătos.

Nu cred ca vreun proiect cu impact semnificativ depinde doar de autorități, ci consider că fiecare dintre noi avem o șansă și o obligație în acest sens.

Considerați că în piața actuală, există un interes mai mare pentru proiectele în care se investește în arhitectură? 

Da, cred că interesul a crescut. Pe de altă parte mai este mult de construit în acest sens. Atâta timp cât există un hop important la obținerea autorizațiilor de construire, cât timp legislația poate fi interpretabilă, există beneficiari care aleg arhitectul în funcție de “cât de repede obține avizele”. E suficient să ne plimbăm prin orașe în zonele nou construite. 

Consider că arhitectura nu este un lux, ci o necesitate care trebuie să devină prioritară în orice tip de construcție sau intervenție urbană. Concret, am avut clienți care au investit aproximativ aceeași sumă de bani cu prietenii lor într-o casă. Da, eu am obținut mai târziu autorizația de construire, dar diferența de valoare la final a fost de aproape 1 mil euro. Cu cât mai mulți beneficiari se lovesc de această realitate cu atât se va investi mai mult în arhitectură.

Au început deja inscrierile și pentru concursul BATRA. Ce ne puteți spune ca și prim feedback până acum și la ce să ne așteptăm?

Spre deosebire de edițiile precedente, colegii au început să înscrie lucrările mult mai devreme. S-a schimbat puțin structura secțiunilor pentru a facilita o evaluare detaliată și a oferi posibilitatea participării tuturor tipurilor de proiecte. O altă schimbare apreciată de colegi este posibilitatea oferită juriului de a schimba categoria unei lucrări dacă consideră că este în avantajul ei.

Ne așteptăm la o ediție cu multe proiecte valoroase și o săptămână de evenimente dedicate arhitecturii care oferă puncte de interes atât celor implicați direct în acest domeniu, dar și publicului larg. 

În descrierea concursului din acest an vorbiți mult despre ideea de impact. Care considerați că a fost proiectul cel mai de impact în care v-ați implicat până în prezent?

Este cea mai grea întrebare. Este foarte greu să aleg dintre proiectele realizate în cei peste 20 de ani de activitate profesională. Am avut bucuria de a avea provocări din multe programe de arhitectură. Fiecare dintre ele a avut impact la scară diferită și este important pentru beneficiari și pentru mine. 

Pe de altă parte, proiectele culturale în care am fost implicată au impact la o altă scară, cea a comunității. Mă gândesc la Scena Urbană care este în cel de-al 12-lea an de activitate. Având în vedere scara acestuia, complexitatea și multitudinea colaborărilor cred că cel mai “de impact” este Scena Urbană.

Pentru final am păstrat o curiozitate, care sunt top 3 mituri pe care le întâlnim cel mai des în domeniul arhitecturii?

Amalgamul de informații la care suntem expuși acum duce la o înțelegere diferențiată a ceea ce înseamnă arhitectura. Rămân totuși general valabile câteva “mituri” la clarificarea cărora ne dorim să contribuim prin evenimente de tipul bienalelor de arhitectură.

Se consideră deseori că arhitectura contemporană este rece, deseori ciudată și ignoră sau distruge zone de patrimoniu. Percepția se datorează perioadei de minimalism care, prin detalii copiate și implementate în alte zone sau pentru alte programe decât “originalul” poate deveni impersonal sau agresiv. Arhitectura include un limbaj de comunicare pe care arhitecții buni pot să îl materializeze optim, punând în valoare elemente de context, integrând conceptul în sit, preluând elemente și materiale locale sau chiar tradiționale și răspunzând astfel nevoilor impuse de tema de proiectare într-un stil personal. Prin aceste elemente arhitecturale se mediază nu doar nevoile funcționale sau impactul estetic, ci și elemente structurale. Astfel, valoarea adăugată unei clădiri prin intervenția unui arhitect în adevăratul sens al cuvântului poate fi multiplicată substanțial.

Un alt mit ar fi acela că sustenabilitatea este un lux. Sunt foarte multe argumente pentru direcția sustenabilității, iar costurile trebuie evidențiate în timp. În egală măsură este necesar a se promova în orice modalitate că nu abordăm această direcție din rațiuni exclusiv financiare, ci impactul asupra mediului și a sănătății noastre și a copiilor noștri merită și impune indiscutabil această investiție.

Un al treilea mit ancorat exclusiv în realitatea noastră este acela că arhitectul este o necesitate într-un proces birocratic, că arhitectul vizează sau ”pune ștampila”, că se poate mai repede sau mai ieftin. Aș fi evitat să menționez asta, dar, din păcate, ne lovim de această perspectivă. Nu vreau să detaliez pentru că este evident, dar este suficient să ne plimbăm prin orașele sau satele noastre. Noile construcții vorbesc despre această realitate. S-au distrus zone întregi din această cauză și o analiză onestă va evidenția faptul că nu la timpul și costul proiectării trebuie să se facă economia ci, dimpotrivă, investiția la acest nivel poate economisi substanțial costurile de investiție și exploatare precum și impactul intervenției în zonă.