Cu o viziune născută din joaca sinceră a copilăriei și șlefuită prin experiență, empatie și pasiune, Diana Ruse transformă spațiile în povești personale, pline de emoție și sens. În acest interviu, ne deschide ușa către universul său creativ, unde designul interior devine o formă de introspecție, dialog și inspirație autentică.

Ce anume v-a inspirat să fondați „Diana Ruse – Design Interior” și cum a evoluat viziunea inițială de-a lungul timpului?
„Diana Ruse – Design Interior” s-a născut dintr-o pasiune care mă însoțește încă din copilărie. Îmi amintesc cu drag cum obișnuiam să combin culori, să mut obiecte prin casă, să creez armonie între forme și texturi, chiar și atunci când aveam la dispoziție doar lucruri simple. Era o joacă, dar una care mă fascina și mă făcea să simt că pot transforma spațiul în emoție.
Primul moment revelator a venit ani mai târziu, când mi-am amenajat prima locuință personală. Nu mai era un simplu exercițiu de estetică, era o formă de introspecție. Fiecare alegere, de la lumină la material, îmi spunea o poveste despre cine sunt. A fost mai mult decât un proiect personal, a fost o formă de redescoperire. În tot acest proces, soțul meu a fost sprijinul meu constant. A crezut în mine și în viziunea mea, chiar și atunci când eu mai aveam îndoieli – m-a încurajat să transform această pasiune într-un drum asumat. Așa a prins viață „Diana Ruse – Design Interior”, un vis personal, susținut de încredere, iubire și curaj.
La început, viziunea mea era una sinceră și intuitivă. Îmi doream să creez spații frumoase. Dar odată cu fiecare proiect, am înțeles că designul interior nu înseamnă doar așezarea armonioasă a unor elemente, ci construirea unei relații profunde între om și locul în care trăiește. Am început să ascult mai mult, să observ, să simt ritmul fiecărui spațiu înainte de a trasa prima linie pe plan.
Astăzi, abordarea mea se bazează pe ascultare și empatie: fiecare proiect începe cu înțelegerea profundă a clientului, a nevoilor și stilului său de viață. Îmbin în continuare pasiunea cu rigoarea profesională, iar viziunea crește odată cu proiectele.
Privind înainte, misiunea „Diana Ruse – Design Interior” este să creeze mai mult decât interioare, să creeze experiențe de viață. Vreau ca fiecare spațiu să spună o poveste autentică, să reflecte personalitatea celor care îl ocupă și să răspundă nevoilor lor profunde. Continuăm să evoluăm, să ne adaptăm, să îmbrățișăm tehnologia și sustenabilitatea, dar fără să pierdem acea fibră umană care a stat la baza întregului demers: emoția sinceră cu care, încă din copilărie, priveam o cameră goală și îmi imaginam ce-ar putea deveni. Pentru că designul adevărat nu începe cu obiecte, ci cu oameni. În esență, însă, rădăcina rămâne aceeași: bucuria de a crea spații care spun povești personale, autentice, memorabile.

Cum reușiți să îmbinați estetica cu funcționalitatea în proiectele voastre, mai ales când lucrați cu spații dificile sau constrângeri de buget?
De cele mai multe ori, frumusețea adevărată se naște din limite. Spațiile dificile și constrângerile de buget nu sunt piedici, ci provocări care cer mai multă sensibilitate, mai multă inteligență creativă și, uneori, chiar mai mult suflet. Îmbinarea esteticii cu funcționalitatea este, pentru mine, esența unui design reușit și tocmai în proiectele cu spații dificile sau bugete limitate se vede cel mai clar valoarea unei viziuni bine încorate în realitate.
În astfel de contexte, abordarea noastră este una strategică și empatică. Începem întotdeauna cu o înțelegere profundă a spațiului și a celor care îl vor locui. Ne uităm nu doar la dimensiuni sau limite, ci și la potențial: cum cade lumina, unde putem elibera fluxul de circulație, ce funcții pot fi modulare sau dublu rol, etc. Adesea, aceste limitări devin motorul creativității. Când intru într-un spațiu complicat, nu mă uit întâi la ce nu se poate face, ci la ce îmi șoptește locul că ar putea deveni. Unele spații vor să fie luminoase, altele au nevoie de intimitate. Fiecare colț ascunde o posibilitate, iar funcționalitatea, în această ecuație, devine o formă de grijă față de cei care vor trăi acolo, de ritmul lor cotidian, de micile obiceiuri care le fac viața mai ușoară.
Estetica vine firesc, ca o continuare a acestei povești și nu trebuie să însemne opulență, ci coerență. Nu e despre obiecte scumpe sau tendințe, ci despre armonie. Chiar și cu un buget redus putem construi o atmosferă bine gândită prin selecția corectă a materialelor, o paletă cromatică echilibrată și câteva accente-cheie cu impact vizual. Uneori, simplitatea funcțională este cea care dă nota de eleganță și îmi place să spun că designul bun nu trebuie să se vadă, ci să se simtă. Și poate tocmai în proiectele cu resurse limitate se vede cel mai bine esența muncii mele: capacitatea de a crea echilibru acolo unde pare că nu e loc, de a transforma un spațiu aparent banal într-un loc care spune „aici e acasă”. Cu puțin, dar cu sens.
Un exemplu drag mie este un apartament de 40 mp într-un bloc vechi, fără nici o sursă naturală de lumină în zona de hol și bucătărie. Bugetul era restrâns, dar visul beneficiarilor era clar: să simtă spațiul mai mare, mai cald și mai „al lor”. Am folosit o paletă de tonuri deschise, am eliminat ușile inutile, am introdus suprafețe reflectante discrete și mobilier modular. Nimic extravagant, dar fiecare detaliu a fost gândit cu intenție, iar rezultatul a fost un spațiu aerisit, în care fiecare metru pătrat a fost valorificat, fără să se piardă poezia locului.

Ce înseamnă pentru voi „designul care inspiră” și cum se reflectă această filosofie în relația cu clienții?
Pentru noi, „designul care inspiră” nu este doar un concept estetic, ci o promisiune, aceea de a crea spații care spun ceva, care emoționează, care îndeamnă la visare, la liniște, la autenticitate. Un design bun trebuie să funcționeze impecabil, dar un design cu adevărat valoros trebuie să atingă ceva mai profund în oameni.
Inspirăm și ne lăsăm inspirați, întotdeauna. Relația cu clienții noștri este una de parteneriat, nu doar de prestare. Ascultăm cu răbdare, întrebăm, observăm. Uneori în spatele unor dorințe foarte concrete (o bucătărie mai practică, un dormitor mai calm) se ascund povești personale, aspirații și nevoi emoționale. Iar acolo începe adevăratul proces de creație.
În final, credem că un spațiu bine gândit nu doar reflectă cine ești, ci te poate ajuta să devii cine vrei să fii. Iar dacă reușim asta prin proiectele noastre, înseamnă că ne-am îndeplinit misiunea.

Ce faceți atunci când intuiția de designer contrazice dorințele clientului? Urmați harta sau creați un nou traseu?
În astfel de situații, prefer să creez un nou traseu. Cred că cele mai bune soluții apar din dialog și explorare, nu dintr-o alegere strictă între intuiția mea sau dorințele clientului. Încerc să înțeleg mai profund de ce își dorește clientul un anumit lucru și, în același timp, explic raționamentul din spatele alegerilor mele. Apoi, construim împreună o variantă care răspunde nevoilor reale, dar și ridică proiectul la un nivel superior. E un proces colaborativ care duce, de cele mai multe ori, la o soluție mai bună decât oricare dintre variantele inițiale.

Cum colaborați cu clienții pentru a le înțelege stilul personal și a le traduce dorințele într-un concept coerent de design?
Procesul începe întotdeauna cu o discuție sinceră. Încerc să înțeleg cine este clientul dincolo de preferințele de stil sau referințele vizuale pe care mi le arată. Îl ascult atent, observ cum vorbește despre spațiul ideal, despre cum își imaginează că va trăi acolo diminețile, serile, rutina, invitații, liniștea. De multe ori, adevăratele dorințe nu sunt exprimate direct, ci se ghicesc printre rânduri.
Un exemplu clar a fost un proiect pentru un cuplu întors din străinătate, după ani trăiți în Nordul Europei, care își dorea „ceva simplu, scandinav”. Dar pe măsură ce povesteau despre familie, copilărie și dorința de „a se simți acasă”, am realizat că aveau nevoie de mai multă căldură decât oferă un design scandinav standard. Am păstrat funcționalitatea și liniile curate, dar am adus lemn masiv, textile naturale și zone de intimitate. O estetică simplă, dar cu suflet.
Așa văd colaborarea: ca un proces de traducere a unor idei uneori vagi sau contradictorii într-un spațiu coerent, bine gândit, care reflectă personalitatea celor care îl vor locui. Nu ofer rețete, ci construiesc împreună cu clientul un rezultat care are sens pentru el, nu doar din punct de vedere estetic, ci și emoțional și funcțional.

Din multitudinea de stiluri abordate, există unul care vă definește ca studio sau unul cu care rezonați cel mai mult personal?
Am abordat o varietate de stiluri, însă ceea ce mă definește cel mai mult este o bază contemporană, flexibilă și funcțională. Personal, mă regăsesc în acest stil pentru că răspunde cel mai bine nevoilor actuale: spații deschise, luminoase, adaptabile, care încurajează o viață fluidă și echilibrată.
Totuși, îmi place să introduc și accente neo-clasice, care adaugă o notă de eleganță atemporală și un echilibru între modern și tradițional. Aceste detalii creează o punte între prezent și trecut, oferind profunzime și caracter spațiilor, fără să le încărcăm.
Pentru mine, această combinație permite să construiesc interioare care sunt atât relevante pentru ziua de azi, cât și pline de rafinament, iar asta face fiecare proiect unic și personal.
Cu toate acestea, fiecare beneficiar aduce propria poveste și preferință, așa că mă adaptez mereu pentru a crea un design care să reflecte autentic personalitatea și nevoile lui. Pentru mine, cel mai important este ca spațiul final să fie nu doar frumos și coerent, ci să îl reprezinte pe cel care îl va locui.
Spre exemplu, am lucrat cu un client care prefera un stil industrial, mai brut și cu elemente metalice și beton aparent. În loc să impun stilul meu preferat, am creat un design care păstra funcționalitatea și fluiditatea specifică contemporanului, dar cu accente industriale autentice, cum ar fi structuri metalice expuse și finisaje raw.