Spațiile care spun povești încep cu oamenii. Într-un dialog sincer și inspirat, Mihai Chiriac – Arhitect Director al studioului OMINI Concept – ne invită în culisele unei viziuni de design în care funcționalul și poeticul conviețuiesc firesc. De la canapeaua cu personalitate, până la rolul subestimat al tavanului, descoperim o filozofie arhitecturală umană, caldă și atentă la detalii. Un interviu despre lumina care transformă, despre materialele care devin sculpturi și despre cum designul, în esență, înseamnă a crea locuri care ne fac să ne simțim acasă.

Formă sau funcție? Ce primează în viziunea voastră de design?
Ideal, le dorim pe amândouă în dans perfect sincron. Dar dacă trebuie să alegem... funcția. Pentru că un spațiu frumos care nu funcționează devine repede frustrant. Designul bun e cel care face viața mai ușoară și mai frumoasă în același timp.

Care este o greșeală de design pe care o întâlniți prea des și v-ați dori să dispară complet?
Prea multe lucruri înghesuite într-un spațiu – o teamă că “dacă tot am loc, hai să punem și asta”. Spațiul are nevoie de respirație, nu doar de umplutură.

Care vi se pare cea mai frumoasă clădire din lume și de ce?
Fallingwater a lui Frank Lloyd Wright. Pentru că e un manifest despre cum natura și arhitectura pot conviețui poetic. Structura e integrată atât de bine în peisaj încât pare crescută acolo – volumele, texturile și liniile curg împreună cu natura. Nu o clădire care domină, ci una care respiră odată cu pădurea și apa.

Minimalism sau maximalism?
Depinde de context, dar rezonăm mai degrabă cu un minimalism cald – unul care nu renunță la emoție, textură și contrast. Ne place echilibrul dintre aerisit și expresiv.

Ce material v-a inspirat cel mai mult într-un proiect recent?
Microcimentul. Ne place pentru versatilitatea lui – putem crea forme fluide, organice, fără rosturi vizibile, și are proprietăți excelente: rezistență, ușurință în întreținere și un aspect tactil, aproape natural. E acel material care transformă funcționalul în sculptural.

Care e piesa de mobilier „statement” care nu ar trebui să lipsească dintr-un spațiu bine gândit?
O canapea cu personalitate. Un centru de gravitație pentru întreg spațiul – trebuie să fie confortabilă, dar și să spună o poveste despre cine locuiește acolo.

Ce spațiu din copilărie v-a influențat modul în care înțelegeți designul?
Bucătăria bunicii. Totul era așezat cu sens, chiar dacă nu avea nimic “designer”. Atmosfera era cea care dicta – și era un spațiu extrem de funcțional. Acolo am învățat că designul nu înseamnă doar obiecte frumoase, ci și felul în care spațiul te face să te simți.

Care e primul lucru pe care îl observați când intrați într-o casă?
Lumina. Cum intră, cum cade, cum transformă totul. După care, fluxul – dacă spațiul te invită sau te încurcă.

Un obiect banal pe care l-ați reinterpreta într-un mod spectaculos?
Mânerul ușii. Este definiția ergonomiei și a designului: trebuie să funcționeze perfect, dar poate fi și sculptural, memorabil. Un detaliu mic care te conectează fizic cu spațiul.

Cum ați descrie în trei cuvinte stilul OMINI CONCEPT?
Ne concentrăm pe experiența utilizatorilor, punem oamenii pe primul plan și proiectăm totul la o scară cât mai umană, unde fiecare detaliu contează.
Numele studioului nostru vine din latină: (h)omini – „oameni” – pentru că de aici începe orice proiect. În concluzie, 3 cuvinte: experiență, oameni, detaliu.

Dacă ați proiecta o casă pentru voi înșivă, care ar fi elementul-cheie absolut necesar?
Un proiect de arhitectură într-un mediu urban ar beneficia de o curte interioară cu vegetație și ventilație naturală – aduce aer proaspăt și răcoare în încăperi, filtrează lumina și creează un mic ecosistem care respiră odată cu casa.

Care e cel mai subestimat element dintr-un proiect de design interior?
Tavanul. Toată lumea se uită la podea și pereți, dar tavanul poate deveni al cincilea perete cu personalitate.

Ce nuanță de culoare ați folosi oricând, oriunde?
Verde oliv. E cald, sofisticat și ușor de integrat. Poate fi accent sau fundal, și mereu aduce o energie liniștitoare în spațiu.

Ce designer sau arhitect contemporan admirați cel mai mult?
Arhitect: Bjarke Ingels – pentru felul în care îmbină viziunea jucăușă, tehnologia materialelor și narațiunea spațială în moduri complet neașteptate. Proiectele lui sunt curajoase, dar profund ancorate în realitate, perfect realizabile.
Designer: Ab Rogers – pentru modul în care aduce culoare, mișcare și bucurie în obiecte și spații. Creează medii care nu sunt doar funcționale, ci și experiențe emoționale.

Dacă ar fi să construiți un singur proiect pentru tot restul carierei — ce tip de spațiu ați alege?
O școală de arte sau un centru creativ pentru comunitate. Un loc unde designul e catalizator de idei, oameni și visuri.