În timp ce în SUA birourile de arhitectură traversează o perioadă de stagnare, cu facturi în scădere și contracte întârziate, arhitecții din România privesc anul următor cu un amestec de prudență și optimism. Deși presiunile economice, schimbările fiscale și volatilitatea pieței sunt reale, mulți profesioniști mizează pe creștere, investiții în infrastructură și o cerere stabilă în zona rezidențială. 

În Statele Unite, industria arhitecturii funcționează ca un barometru sensibil al economiei. Cel mai recent ABI arată o lună octombrie cu valori încă sub pragul de creștere, dar cu o revenire timidă a interesului pentru proiecte. Birourile raportează însă o realitate paradoxală: solicitările cresc, dar contractele ferme întârzie. Finanțările sunt dificile, aprobările durează, iar prudența investitorilor se răsfrânge asupra tuturor tipologiilor de proiecte. Este un context în care apetitul de lucru există, dar decizia se amână.

România se află într-un punct diferit, deși nu lipsit de tensiuni. Un sondaj realizat de IBC Focus arată că majoritatea arhitecților privesc anul următor cu o doză surprinzătoare de încredere. Aproximativ o treime dintre firme estimează o creștere de peste 10% a pieței, impulsionate de cererea constantă pentru locuințe și de intensificarea investițiilor publice în infrastructură. Ritmul modernizării urbane, împreună cu nevoia tot mai vizibilă de spații adaptate noilor standarde de eficiență, continuă să mențină profesia într-o zonă activă.

Tot acest optimism este însă temperat de realități economice clare. Reforma fiscală și creșterea accelerată a costurilor îi determină pe 41% dintre arhitecți să majoreze tarifele cu peste 10% în anul următor, iar alți 38% pregătesc ajustări moderate. Strategia este una defensivă, dar necesară, într-o industrie în care calitatea proiectării depinde direct de resursele puse în joc.

Digitalizarea apare ca un alt punct sensibil. Deși în discursul global inteligența artificială și automatizarea sunt văzute drept catalizatori ai viitorului, peste 80% dintre arhitecții români declară că nu au interacționat cu soluții de AI pe șantiere. Acest decalaj nu indică rezistență la tehnologie, ci mai degrabă absența unor instrumente adaptate practicii locale și lipsa unor investiții consistente în implementare. Într-o piață aflată în tranziție, adoptarea AI rămâne o promisiune mai degrabă decât o realitate.

Pe de altă parte, previziunile legate de infrastructură sunt aproape unanime: 61% dintre respondenți se așteaptă la o creștere semnificativă a proiectelor din acest sector. Este un semn clar că investițiile publice vor continua să influențeze decisiv dinamica industriei și că firmele dispuse să se adapteze la ritmul acestor programe vor avea, probabil, avantaj competitiv.

Privită în ansamblu, piața de arhitectură din 2025 pare să funcționeze într-un echilibru fragil, dar posibil. Pe de o parte, persistă incertitudinea economică globală, iar semnalele venite din piețe mature arată că volatilitatea este parte din peisajul actual. Pe de altă parte, în România există încă spațiu pentru creștere, modernizare și investiții, iar sentimentul general este că profesia traversează o perioadă de reajustare, nu de declin.

În acest context, vizibilitatea, credibilitatea și accesul direct la proiecte relevante pot face diferența între stagnare și avans. Tot mai multe companii aleg să fie prezente pe platforme specializate precum Arhispec, unde conexiunile relevante și proiectele potrivite ajung mai repede la cei pregătiți să le transforme în rezultate reale.