Într-o perioadă în care dezvoltarea urbană este marcată de ritmuri accelerate, presiuni economice și transformări tehnologice fără precedent, rolul arhitectului depășește tot mai mult granițele proiectării propriu-zise. Pentru Răzvan Bârsan + Partners, arhitectura înseamnă nu doar clădiri, ci și capacitatea de a genera valoare pentru comunități, de a influența pozitiv orașele și de a construi spații relevante pe termen lung.

Cu proiecte care acoperă dezvoltări rezidențiale de amploare, regenerare urbană, reconversii de patrimoniu și inițiative inovatoare în zona arhitecturii digitale, biroul explorează constant noi moduri de a răspunde provocărilor contemporane.

Am discutat cu Răzvan Bârsan, Arhitect și Fondator Răzvan Bârsan + Partners, despre responsabilitatea arhitectului într-un context urban aflat în continuă schimbare, despre echilibrul dintre performanță, sustenabilitate și identitate, precum și despre direcțiile care vor redefini arhitectura și dezvoltarea urbană în anii următori.

RBP vorbește despre arhitectură ca despre un instrument capabil să influențeze orașele și comunitățile, nu doar despre proiectare în sens tehnic. Cum definiți astăzi rolul real al arhitectului într-un context urban tot mai fragmentat și mai presat de dezvoltare accelerată? 

Rolul arhitectului depășește de mult proiectarea unei clădiri. O clădire poate ocupa o parcelă, dar efectele ei se resimt întotdeauna la scara unui cartier, a unei comunități sau chiar a unui oraș. De multe ori, nimeni nu vine la prima întâlnire și spune: „vreau ca arhitectul să se gândească la ce se întâmplă în jurul proiectului, nu doar în interiorul lui”. Totuși, aceasta este una dintre responsabilitățile noastre.

La Bellemonde Privée, un proiect de 52 de vile dezvoltate pe un teren de 25.000 mp, am propus distanțe între clădiri considerabil mai mari decât minimul impus de regulament. Asta a însemnat mai puține unități și un cost real pentru dezvoltator. În același timp, a însemnat mai multă lumină, mai multă intimitate, mai mult spațiu verde și o calitate mai bună a vieții pentru cei care vor locui acolo.

Credem că arhitectura bună apare atunci când ai curajul să privești dincolo de limitele parcelei. Pentru că valoarea unui proiect nu este dată doar de ceea ce construiești, ci și de locul pe care îl creezi în jurul lui.

Afirmați că biroul vostru își asumă constant provocarea de a "defy convention". Cât de dificil este să propui arhitectură curajoasă într-o piață în care deciziile sunt adesea dominate de eficiență financiară și pragmatism comercial?

Quartier Ferdinand a funcționat, pre-certificare ZEB (Zero Emissions Building) de la Romania Green Building Council, prima de acest tip din București, plus finanțare verde de 20 de milioane de la Banca Transilvania. Dar nu putem spune că fiecare idee 'care sfidează convenția' a avut un rezultat la fel de clar. 

Monarch Cocoon, mediul virtual 3D pe care l-am lansat în 2025, e exact genul de pariu pe care încă nu-l putem evalua: e un concept care nu există la alte birouri din România, dar nu știm încă dacă va deveni un serviciu cerut de piață sau va rămâne o explorare. 

'Defy convention' nu înseamnă o rată de succes de 100%. Înseamnă că propunem regulat soluții care ies din ce face restul pieței din inerție, și o parte dintre ele se confirmă rapid, ca Ferdinand, în timp ce altele, ca Monarch, au nevoie de timp ca să arate dacă au fost vizionare sau premature.

În ultimii ani, multe orașe au crescut rapid, dar nu întotdeauna coerent. Cum vedeți relația dintre dezvoltarea imobiliară accelerată și responsabilitatea arhitecturală față de spațiul urban?

Considerăm că una dintre marile provocări ale dezvoltării accelerate este tentația de a optimiza exclusiv pentru termen scurt. Orașele însă funcționează pe termen lung.

Vedem asta foarte clar în proiectele de reconversie pe care le dezvoltăm. Restaurarea unei clădiri istorice este aproape întotdeauna mai lentă și mai costisitoare decât demolarea și reconstruirea ei. Cu toate acestea, observăm un interes tot mai mare din partea investitorilor pentru patrimoniu și clădiri cu identitate. Au înțeles că valoarea unui loc nu vine doar din suprafața construită, ci și din caracterul pe care îl poate oferi.

În același timp, lucrăm la proiecte de regenerare urbană de mare scară, precum conceptele Lagoon dezvoltate împreună cu Forty Management, de la București până la extinderea recentă din Sevilla. Deși sunt proiecte foarte diferite de restaurarea unui monument istoric, logica este aceeași: nu construiești doar clădiri, ci încerci să creezi valoare pentru oraș, pentru comunitate și pentru următoarele decenii.

Responsabilitatea arhitectului este să găsească echilibrul dintre ritmul dezvoltării și calitatea locurilor pe care le lăsăm în urmă. Viteza este importantă. Dar orașele vor trebui să trăiască mult după ce proiectele noastre vor fi fost finalizate.

RBP pune accent pe arhitectură cu impact social, economic și de mediu. Credeți că piața din România a ajuns într-un punct în care aceste teme influențează cu adevărat deciziile de proiectare sau încă sunt tratate mai degrabă la nivel declarativ?

Depinde foarte mult despre ce segment al pieței vorbim.

În proiecte precum Quartier Ferdinand, Bellemonde Residence sau Bellemonde Privée, sustenabilitatea și calitatea spațiului au făcut parte din discuție încă din faza de concept. Nu au fost elemente adăugate ulterior pentru marketing sau certificări, ci decizii care au influențat proiectul de la început.

În același timp, nu consideram că ar fi corect să spunem că aceasta este realitatea întregii piețe. Există încă multe situații în care termenii „verde”, „eco” sau „sustenabil” sunt folosiți mai mult la nivel de comunicare decât la nivel de proiectare.

Observăm însă o schimbare clară în zona dezvoltărilor mari și a investitorilor sofisticați. Acolo, performanța energetică, calitatea spațiului și impactul asupra comunității au început să influențeze deciziile reale, nu doar discursul.

Probabil că adevărul este undeva la mijloc: piața nu s-a transformat complet, dar nici nu mai suntem în punctul în care aceste teme există doar pe hârtie.

În multe proiecte contemporane există o tensiune constantă între imagine, experiență și funcționalitate. Cum reușiți să mențineți echilibrul dintre expresia arhitecturală și performanța reală a spațiului?

Considerăm că problemele apar atunci când imaginea devine obiectivul principal al proiectului. În experiența noastră, cele mai convingătoare proiecte sunt cele în care expresia arhitecturală rezultă din modul în care funcționează. 

La Dracula Land Arena, de exemplu, programul funcțional a fost punctul de plecare. Arena trebuia să se poată transforma rapid pentru tipuri diferite de evenimente, iar soluțiile tehnice și operaționale au fost dezvoltate înaintea imaginii finale. Identitatea proiectului a apărut din aceste cerințe, nu invers.

Desigur, realitatea este mai nuanțată. Există proiecte în care componenta comercială sau dorința de diferențiere vizuală cântăresc mai mult. Arhitectura este întotdeauna un proces de negociere între interese diferite. Important este ca imaginea să nu vină în detrimentul experienței și al performanței spațiului. O fotografie bună poate vinde un proiect pentru câteva luni. Un spațiu bine gândit poate funcționa zeci de ani.

Tot mai multe birouri vorbesc despre sustenabilitate și responsabilitate urbană. Unde considerați că se face astăzi diferența reală între sustenabilitate autentică și simplă strategie de comunicare?

Pentru noi, testul este relativ simplu: dacă elimini componenta „verde” din proiect, se schimbă sau nu proiectul?

Dacă sustenabilitatea este reală, atunci influențează decizii fundamentale: orientarea clădirii, anvelopa, instalațiile, consumul energetic, modul în care funcționează spațiul. Dacă poți elimina toate aceste elemente fără să schimbi proiectul, atunci probabil vorbim mai degrabă despre comunicare decât despre sustenabilitate.

Diferența apare în momentul în care sustenabilitatea începe să influențeze deciziile dificile și costisitoare. Acolo se vede dacă este o convingere sau doar un mesaj de marketing.

RBP reunește arhitecți, designeri, specialiști în vizualizare și project management într-o structură integrată. Cât de importantă a devenit colaborarea multidisciplinară în dezvoltarea proiectelor complexe contemporane?

A devenit indispensabilă. Proiectele contemporane sunt prea complexe pentru a mai fi dezvoltate din perspectiva unei singure discipline.

În același timp, colaborarea multidisciplinară este și una dintre cele mai mari provocări ale procesului. Avem peste 20 de foști colaboratori care au devenit parteneri cu propriile companii, în zona de structură, instalații, vizualizare sau project management și construcții. Când toate aceste specializări lucrează simultan, orice modificare într-o parte a proiectului generează efecte în lanț asupra celorlalte.

La proiecte precum Bellemonde, coordonarea dintre discipline a fost la fel de importantă ca proiectarea propriu-zisă. Este un proces mai dificil și uneori mai lent decât un model liniar de lucru, dar rezultatul este incomparabil mai coerent.

Considerăm că acesta este compromisului proiectelor contemporane: colaborarea multidisciplinară nu simplifică lucrurile, dar face posibil un nivel de calitate care altfel nu poate fi atins.

Într-o perioadă în care viteza de livrare a proiectelor este tot mai mare, cum poate fi protejat timpul necesar reflecției și dezvoltării unei idei arhitecturale solide?

La Bellemonde, faza de concept a durat mai mult decât și-ar fi dorit inițial dezvoltatorul. Privind rezultatul final și numărul redus de modificări majore apărute ulterior, credem că timpul investit la început a fost recuperat de multe ori pe parcursul proiectului.

Problema este că acest argument poate fi demonstrat doar retrospectiv. În momentul deciziei, nimeni nu știe cu certitudine cât timp va economisi mai târziu o lună suplimentară de reflecție.

De aceea nu consider că timpul necesar unei idei bune poate fi protejat întotdeauna. Poate fi argumentat, susținut și negociat. Uneori funcționează. Alteori, presiunea pieței, a finanțării sau a calendarului impune alte ritmuri.

Arhitectura este una dintre puținele discipline în care timpul petrecut înainte de a lua o decizie poate fi la fel de valoros ca timpul petrecut pentru a o executa.

Cum s-a schimbat relația beneficiarilor cu arhitectura în ultimii ani? Observați o maturizare a pieței sau există încă o diferență mare între ambiția declarată și disponibilitatea reală de a investi în calitatea proiectului? 

Considerăm că piața s-a maturizat, dar nu uniform. Observăm tot mai mulți beneficiari care vin la prima întâlnire cu întrebări despre costurile de operare, sustenabilitate, performanța energetică sau calitatea spațiului. Acum 10-15 ani, astfel de discuții erau mult mai rare.

În același timp, diferența dintre ambiția declarată și disponibilitatea reală de a investi nu a dispărut. Pentru fiecare client care vede arhitectura ca pe o investiție pe termen lung, există alții pentru care ea rămâne una dintre primele linii din buget asupra căreia se intervine atunci când apar presiuni de cost sau de timp.

Totodată, observăm că beneficiarii sunt foarte atașați de ideea arhitecturală și de imaginea proiectului prezentată încă din faza de concept și sunt dispuși să dedice timp și resurse în etapa de detaliere pentru a identifica acele soluții tehnice care sunt funcționale, eficiente din punct de vedere al costurilor și, în același timp, fidele conceptului inițial. În acest fel, promisiunea făcută cumpărătorilor prin concept, se materializează și în produsul final.

Mai degrabă, asistăm la o separare tot mai clară între cei care înțeleg valoarea arhitecturii pe termen lung și cei care o privesc încă predominant ca pe un cost.

Vizualizarea arhitecturală și comunicarea imaginii unui proiect au devenit esențiale în dezvoltarea imobiliară contemporană. Credeți că arhitectura riscă uneori să fie redusă la impact vizual și randări spectaculoase?

Da, credem că riscul există. Vizualizarea a devenit atât de importantă în dezvoltarea imobiliară încât, uneori, imaginea începe să influențeze proiectul mai mult decât ar trebui.

Randările sunt instrumente extrem de utile. Ele ajută clienții, investitorii și viitorii utilizatori să înțeleagă un proiect înainte de a fi construit. Problema apare atunci când imaginea devine obiectivul principal, iar experiența reală a spațiului trece pe plan secund.

În cazul nostru, încercăm să construim randările pornind de la proiect, nu proiectul pornind de la randări. Dar ar fi nerealist să spunem că această presiune nu există. În orice proiect aflat în faza de promovare apare dorința unei imagini cât mai convingătoare.

Considerăm că linia dintre „imaginea confirmă proiectul” și „proiectul se adaptează imaginii” este mult mai fină în practică decât pare în teorie. Important este ca arhitectura să funcționeze la fel de bine după ce randările dispar și clădirea începe să fie folosită.

RBP vorbește despre arhitectură ca despre o experiență care inspiră și creează conexiuni. Ce face, în opinia dumneavoastră, diferența dintre o clădire corect proiectată și una care reușește să rămână relevantă în timp?

În opinia noastră, diferența dintre o clădire corect proiectată și una care rămâne relevantă în timp este capacitatea de adaptare.

O clădire poate răspunde perfect unei funcțiuni la momentul în care este construită. Relevanța apare atunci când poate continua să funcționeze și atunci când contextul, tehnologia sau nevoile utilizatorilor se schimbă.

Paradoxul este că relevanța nu poate fi verificată în momentul proiectării. O putem observa doar retrospectiv, analizând clădiri care au traversat decenii sau chiar secole.

În proiectele de reconversie pe care le-am realizat, precum H Victoriei 109 sau H Victoriei 139, H Tudor Arghezi, clădirea de pe Lascar catargiu 46, am observat că acele clădiri care au rezistat cel mai bine în timp au avut câteva calități comune: o structură clară, flexibilitate și capacitatea de a primi funcțiuni noi fără intervenții majore.

Pentru proiectele pe care le dezvoltăm astăzi nu putem garanta că vor rămâne relevante peste 50 de ani. Putem doar să aplicăm principiile care și-au demonstrat valoarea de-a lungul timpului și să proiectăm spații suficient de flexibile pentru a evolua odată cu lumea din jurul lor.  În același timp, credem că orice proiect trebuie dezvoltat în raport cu contextul în care se află, să răspundă unei funcțiuni reale și să își construiască o imagine care completează și consolidează caracterul zonei, contribuind la evoluția acesteia fără a-i pierde identitatea.

Privind spre următorii ani, ce transformări credeți că vor redefini cel mai puternic arhitectura și dezvoltarea urbană? Și cum vedeți evoluția Răzvan Bârsan + Partners în acest context?

Din perspectiva noastră, trei direcții vor influența puternic arhitectura în următorii ani. Prima este performanța. Eficiența energetică, consumul redus de resurse și sustenabilitatea vor deveni cerințe de bază, nu elemente diferențiatoare. 

A doua este reconversia. Pe măsură ce orașele se maturizează, valoarea se va muta tot mai mult către transformarea și reutilizarea fondului construit existent. Observăm deja un interes crescut al investitorilor internaționali pentru patrimoniu și clădiri cu identitate. 

A treia este extinderea în spațiul digital. Nu vorbim doar despre vizualizare, ci despre experiențe, showroom-uri virtuale și lumi digitale construite pentru branduri, comunități sau dezvoltatori. Este direcția cu cel mai mare potențial, dar și cu cele mai multe necunoscute. 

Pentru Răzvan Bârsan + Partners, aceste trei direcții sunt deja parte din practica zilnică. Lucrăm la proiecte de regenerare urbană, reconversii de patrimoniu, dezvoltări de mare scară precum Dracula Land, și explorăm arhitectura digitală prin proiecte-pilot precum Monarch Cocoon. 

Probabil cea mai mare investiție pe care o facem astăzi este în capacitatea de a rămâne relevanți într-un peisaj care se redefinește continuu. Unele direcții știm deja că vor funcționa. Pe altele le explorăm tocmai pentru că viitorul nu poate fi proiectat doar uitându-ne în trecut.