În spatele fiecărei clădiri de patrimoniu readuse la viață se află o echipă de oameni care pun pasiune, rigoare și profesionalism în tot ceea ce fac. IMPEX ROMCATEL Cercetare Proiectare SA este una dintre companiile care, de mai bine de 15 ani, își dedică expertiza salvării și consolidării monumentelor istorice. Cu peste 100 de proiecte realizate – de la muzee și biblioteci, până la clădiri de cult sau construcții civile și industriale – Romcatel a demonstrat că istoria poate fi păstrată și transmisă mai departe prin muncă susținută și prin respect față de autenticitate.
Despre cum se îmbină tradiția cu inovația, despre provocările de zi cu zi în restaurare și despre ce înseamnă să conduci o companie în acest domeniu specializat, am stat de vorbă cu Viorica Frunză, administrator Romcatel, într-un interviu care aduce în prim-plan poveștile din culisele companiei.
Dacă ar fi să facem o radiografie a companiei, cum ar arăta ea? Ce caracteristici vă diferențiază de competiție, mai ales în ceea ce privește expertiza în restaurarea și conservarea monumentelor istorice?
Compania noastră – este o asociere a oamenilor care iubesc istoria și arta și care, prin activități susținute, au reușit să salveze multe construcții monument și să le pună în valoare. Faptul că este o continuă colaborare responsabilă, fără orgolii, cu cercetări in situ, expertize pentru a acoperi toate specialitățile, studii și cercetări în arhive și o continuă informare, noi ne străduim să rezolvăm proiectele și nu considerăm că am fi în competiție. Cred că este important să existe mai multe fonduri și mai mulți specialiști care să salveze istoria și arta României.
Cum a evoluat activitatea dumneavoastră în prima jumătate a anului 2025, inclusiv pe partea de intervenții asupra clădirilor de patrimoniu? Ce estimări aveți pentru 2026 și pe termen lung în acest domeniu?
Vremurile sunt tulburi, se caută drumuri pentru eficientizarea bugetului, finanțările sunt oprite și instituțiile publice sunt în întârziere cu plățile. Multe dintre contracte sunt suspendate. Într-o astfel de situație politică este greu de previzionat evoluția lucrărilor din 2026 și, oricum, termenul 2026 este prea îndepărtat în condițiile prezentate. Nu putem estima situația de fapt, dar avem lucrări și vom face tot posibilul să fie tratate cu multă seriozitate.
Tendințele de design sunt într-o continuă evoluție. Cum reușiți să îmbinați aceste tendințe moderne cu rigorile impuse de conservarea și restaurarea monumentelor istorice?
Sunt un adept al construcțiilor noi, cu arhitecturi elegante și armonioase, alături de construcții monument istoric, astfel cum acestea s-au realizat în alte țări, dar cu respectarea normelor și restricțiilor internaționale. Urmărind urbanizarea din vestul Europei și nu numai, se poate constata că profesionalismul și seriozitatea au reușit să îmbine istoria cu viitorul, iar imaginile sunt de-a dreptul spectaculoase. Dar pentru aceasta ar fi necesară prezența unor specialiști importanți și serioși care să îndrume tinerii arhitecți în școală, legislație permisivă și comisii de analiză și aprobare a integrării acestora în zone protejate sau zone monument UNESCO.
Cât de important este pentru o echipă de arhitecți și ingineri să înțeleagă nu doar contextul urban al unei clădiri, ci și dimensiunea istorică și culturală a acesteia atunci când vorbim despre intervenții pe monumente?
Este definitorie și cel mai important este istoricul de artă, care, la intrarea în monument, să poată simți epoca în care a fost edificat monumentul, regulile, scopul pentru care a fost edificat etc. și să poată descrie noul funcțional astfel încât să poată fi integrat în arhitectura clădirii. Ulterior, împreună cu arhitecții, vor putea defini funcțiunile și propune soluții pentru a se păstra monumentalitatea, rafinamentul, eleganța și integrarea funcționalului, astfel ca, în integralitate, să se reediteze originarul monumentului cu respectarea Legii 422/2001, cu funcționalul dorit și cu respectarea cerințelor în conformitate cu Legea 10/1995.
Investiți în digitalizarea serviciilor și a proceselor de restaurare? Ne puteți da exemple de tehnologii digitale folosite (scanare 3D, modelare BIM, arhive digitale) și cum acestea îmbunătățesc acuratețea și eficiența intervențiilor?
Este evident că sunt necesare investiții în vederea proiectării și societatea noastră are echipamente și programe, softuri, mașină de tipărit etc., dar restaurarea este artă și se apelează de multe ori la activități manuale, teste de materiale, teste de culoare etc.
Cum integrați principiile sustenabilității în proiectele de restaurare și conservare? Ce măsuri luați pentru a păstra autenticitatea monumentelor, reducând în același timp impactul asupra mediului?
Restaurarea este echivalentă cu păstrarea autenticității, volumetriei, texturilor, finisajelor și este interzisă orice inovare. Materialele utilizate sunt cele tradiționale, culorile se realizează din plante/pietre semiprețioase și prețioase. Aceste lucrări nu au niciun impact de mediu. Există lucrări de restaurare în rezervații naturale, unde nu se pot realiza intervenții pentru respectarea Legii 292/2018, iar soluțiile date de noi au fost agreate pentru că nu utilizează decât materiale naturale (var hidraulic vechi, vopsele naturale, biocizi, fără să afecteze condițiile de mediu etc.).
Fiecare proiect reprezintă o nouă aventură. Ne puteți împărtăși câteva provocări specifice pe care le-ați întâlnit în proiectele recente de restaurare și cum le-ați depășit?
Provocări? Pornind de la istoria monumentului, istoria familiei și epoca în care a fost edificat, etapele ulterioare și intervențiile efectuate ulterior (de cele mai multe ori neinspirate și cu intervenții invazive) înseamnă munca proiectantului, cercetări diverse, studii, expertize etc., deci tot ce este necesar pentru a avea o imagine completă și pentru a asigura toate soluțiile de intervenții. Provocarea apare în execuție, când ai un constructor cu experți-cheie pe hârtie și nu în șantier, când există un supervizor care are și echipa de diriginți în subordine și care nu deține nici pe departe experiența similară a proiectanților, dar „verifică” proiectul întocmit de experți și specialiști cu multă expertiză, care au eventual și publicații, și medalii sau titluri universitare și care dețin avizele de la Comisia Națională a Ministerului Culturii și autorizația de construire ș.a.
Pentru final, o curiozitate: care sunt top 3 mituri pe care le întâlnim cel mai des în domeniul arhitecturii și restaurării monumentelor istorice?
Nu există mituri – există pasiune, muncă și respect.
„Artistul trebuie să se șteargă în întregime și să-și uite gusturile, instinctele pentru a studia subiectul (restaurării) pentru a-și găsi și urmări gândirea ce a prezidat execuția operei pe care vrea să o restaureze, căci nu este vorba de a face artă, ci doar a supune arta unei epoci dispărute.” Eugène Emmanuel Viollet-le-Duc
