Domeniul public, prin definiție, ar trebui să fie un loc comun care să promoveze egalitatea între utilizatori. În contextul Americii Latine, având în vedere marile inechități sociale, spațiul public tinde să fie un loc în care minoritățile sunt afectate de probleme care sunt adesea „invizibile” pentru o mare parte a populației urbane.

Ținând cont de această problemă, IBO (Bogota Innovation Laboratory) a organizat un workshop, astfel încât utilizatorii spațiului public, în special minoritățile, să aibă ocazia să-și materializeze problemele în ceea ce privește arhitectura domeniului public. Astfel, designul constă dintr-o structură invizibilă care face referire la vocile neauzite sau invizibile ale spațiului public din Bogota. Această structură este un experiment în care comunitatea însăși a fost invitată să scrie, pe această pânză invizibilă, ideile lor despre cum să îmbunătățească spațiul public. 

Structura a fost plasată în Centrul Cultural Gabriel García Márquez și a fost activă timp de 48 de ore. Comunitatea a participat activ la umplerea acestui spațiu cu ideile lor și a devenit o expoziție care i-a făcut pe utilizatori să asculte vocile invizibile ale spațiului public din Bogota.

Sursă: archdaily.com