Arhitectura este una dintre puținele profesii în care deciziile luate astăzi continuă să influențeze comunități, orașe și utilizatori timp de zeci de ani. Dincolo de concept, imagine sau tendințe, succesul unui proiect depinde de capacitatea de a transforma o idee într-o construcție funcțională, coerentă și sustenabilă, capabilă să răspundă atât obiectivelor beneficiarului, cât și nevoilor celor care îi vor utiliza spațiile.
Cu o experiență de peste 23 de ani și un portofoliu format din sute de proiecte, ARCHDESIGN și-a construit activitatea pe o abordare integrată a procesului de proiectare, în care coordonarea specialităților, dialogul permanent cu beneficiarii și atenția acordată implementării sunt la fel de importante ca soluția arhitecturală în sine. Într-o piață tot mai atentă la eficiență și rentabilitate, biroul continuă să promoveze ideea că valoarea unui proiect nu este dată exclusiv de investiție, ci de calitatea spațiilor pe care le generează.
Am discutat cu Victor Mihăilescu, arhitect și General Manager ARCHDESIGN, despre evoluția profesiei în ultimele două decenii, provocările care apar între proiectare și execuție, rolul arhitectului în dezvoltarea urbană și modul în care tehnologia redefinește astăzi procesul de proiectare.
ARCHDESIGN activează de peste 23 de ani într-o industrie care a trecut prin schimbări majore de ritm, tehnologie și așteptări din partea beneficiarilor.
Care considerați că este cea mai mare diferență între arhitectura practicată astăzi și cea din perioada în care ați început activitatea?
Modificarea majoră este evoluția culturii clientului. În prezent, clientul înțelege rolul arhitectului în proiectul său și reușește să aibă pretenții justificate asupra cerințelor din proiectare, evoluția fiind una majoră față de acum 15-20 de ani.
Pe lângă client, tehnologia din procesul proiectării s-a maturizat și a devenit un limbaj comun între specialitățile implicate în procesul de proiectare, facilitând anumite procese, dar și ridicând nivelul de calitate al proiectelor livrate.
Biroul vostru pune accent pe coordonarea atentă dintre toate specialitățile implicate într-un proiect.
Cât de importantă a devenit astăzi capacitatea arhitectului de a funcționa ca integrator al întregului proces, nu doar ca autor al conceptului?
Așa este, noi, în calitate de proiectant general, avem sarcina de a ne asigura că toate specialitățile sunt corelate și că produsul livrat către client este coerent și optimizat. De aceea sunt importante colaborările stabile cu restul specialiștilor, pentru a ne putea baza pe servicii de calitate și o comunicare eficientă.
Tehnologia modernă ne ajută și ea, oferindu-ne șansa de a vedea în timp real modificările tuturor specialităților implicate în proiect.
În multe proiecte, problemele reale apar în momentul în care soluțiile din planșe trebuie transpuse în execuție.
Care sunt cele mai frecvente diferențe pe care le observați între proiectul gândit și realitatea din șantier?
Majoritatea neconcordanțelor apar în zona proiectelor de instalații. Fiind foarte multe elemente care trebuie să coexiste în spații restrânse, pentru a nu deranja vizual sau fonic, oricât de bine ar proiecta inginerii și oricât de bune ar fi softurile pe care le utilizează, tot vor exista probleme în execuție. Iar aceste modificări pot impacta inclusiv partea de arhitectură sau, uneori, chiar structura clădirii.
Executanții vor încerca mereu să rezolve problemele în cel mai simplu mod cu putință, pentru ei, fără a vedea imaginea de ansamblu. De aceea, proiectantul general trebuie să aibă o prezență activă în șantier, pentru a putea anticipa aceste probleme și a putea găsi soluțiile optime de remediere și corelare cu restul elementelor.
Presiunea pe bugete și termene influențează tot mai mult deciziile din construcții.
Cum reușiți să apărați calitatea proiectului atunci când apar compromisuri impuse de costuri sau de viteza execuției?
Părerea mea a fost mereu că un proiect bun nu se obține doar din valoarea materialelor utilizate, ci din configurarea arhitecturală a spațiilor și din emoția pe care o transmite utilizatorului. Aceste lucruri se pot obține și cu finisaje sau decorațiuni în limite normale de cost.
Evident, dacă clientul dorește extravaganță, știm acest lucru de la început și gândim întreg proiectul în acea direcție. Dacă nu, oferim mereu soluții optime financiar și mai ales ușor de pus în practică de către executanți, tocmai pentru a evita, pe cât posibil, alterarea produsului final.
Ați menționat importanța comunicării eficiente cu beneficiarii și autoritățile.
Care sunt cele mai dificile provocări pe care le întâlniți astăzi în relația cu sistemul de avizare și autorizare?
Pe lângă instabilitatea legislativă specifică României, precum și a zonelor de interpretare a anumitor legi și normative, problema cea mai mare o consider lipsa ghișeului unic pentru obținerea avizelor. Acest lucru a existat în trecut și a funcționat eficient, dar în prezent nu mai există și îngreunează mult logistica gestionării avizelor.
În plus, plata taxelor pentru avize este atât de diferită între avizatori (virament, cash, la depunere, la ridicare, aplicație dedicată etc.), încât este foarte confuz pentru clienți să gestioneze aceste plăți, oricât de mult am încerca noi să-i ajutăm. Evident, termenele de soluționare a anumitor avize reprezintă o altă problemă majoră, în special cele care se eliberează la nivel național (aeronautic, MApN etc.).
În ultimii ani, beneficiarii au devenit mult mai informați și mai implicați în procesul de proiectare.
Considerați că această schimbare ajută dezvoltarea proiectelor sau, uneori, complică procesul decizional?
Într-adevăr, poate fi o situație cu avantaje și dezavantaje. Sunt clienți care au încredere deplină în propunerile noastre și înțeleg întregul proces de proiectare, dar sunt și clienți care vor să verifice orice decizie pe care noi o luăm și să se asigure că este cea mai potrivită pentru proiectul lor.
În acest caz, deciziile pot fi amânate și procesul se poate prelungi, dar orice implicare din partea beneficiarului este una benefică, pentru că nu mai poate afirma ulterior că nu a știut despre ce e vorba în proiect.
Cum vedeți evoluția relației dintre arhitect și constructor în proiectele actuale?
Există o colaborare mai matură decât în trecut sau încă apar frecvent tensiuni între proiectare și execuție?
Eu nu consider că între proiectanți și executanți sunt tensiuni, ci doar discuții argumentate ce conduc la soluția finală care se va implementa. Constructorii vor dori mereu să aplice varianta cea mai eficientă din punct de vedere al execuției, implicării de forță de muncă sau echipamente în șantier, pe când proiectanții urmăresc varianta cea mai eficientă funcțional, estetic și în trend cu ultimele tehnologii.
Având în vedere experiența noastră de peste 23 de ani, am acumulat suficient feedback negativ din partea constructorilor pentru a propune soluții care să împace ambele lumi și, cel mai important, să ofere beneficiarului cea mai bună variantă.
Tot mai multe proiecte încearcă să găsească un echilibru între estetică, funcționalitate și eficiență financiară.
Cât de dificil este astăzi să obțineți acest echilibru într-o piață în care prioritățile se schimbă foarte rapid?
Nu este ușor. Tocmai de aceea meseria noastră este atât de complexă și implică foarte multe specialități conexe arhitecturii. Procesul de creație, urmat apoi de partea inginerească și chiar și de cea de mentenanță în timp a construcției, trebuie să fie armonizat cu tema de proiectare și dorințele clientului.
Eu sunt de părere că se poate obține un produs de arhitectură bun, la costuri rezonabile, dacă înțelegi modul prin care transmiți utilizatorilor emoțiile descoperirii spațiilor proiectului. Până la urmă, nu costul unui finisaj sau al mobilierului te va face să vibrezi diferit, ci calitatea spațiilor, impactul luminii naturale asupra interiorului, proporțiile și relația cu vecinătățile.
Observați o schimbare în modul în care clienții privesc arhitectura?
Mai există interes real pentru calitatea spațiului construit sau piața este dominată în principal de criterii economice?
Criteriile economice sunt foarte importante, pentru că fără ele, produsele noastre nu ar putea vedea lumina zilei. Orice investitor imobiliar se bazează pe niște calcule de rentabilitate a investiției, ca atare noi trebuie să facem parte din această schemă complexă și să-l ajutăm să-și atingă obiectivele financiare.
Am observat o mai mare deschidere a clienților către noi, încă din primele faze de concept, în ideea discutării aspectelor legate de costurile de execuție. Până nu demult, aceste discuții se purtau în special cu constructorii, după faza de proiectare, urmând apoi modificări ale proiectului pentru a se putea încadra în buget.
Faptul că discutăm de la început este benefic atât pentru client, cât și pentru noi, evitând astfel unele așteptări nerealiste în faza de implementare.
În România există încă multe proiecte afectate de lipsa de coerență urbană și de dezvoltări făcute fără o viziune pe termen lung.
Cum vedeți responsabilitatea arhitectului într-un astfel de context?
Proiectele care se desfășoară pe parcele mai mici, într-un țesut urban constituit, nu pot corecta lipsa de coerență urbană realizată în zeci de ani, mai ales în perioada anilor 1990-2000. Speranța stă în restructurarea urbană a fostelor platforme industriale, acolo unde suprafața proiectului permite o gândire unitară și eficientă a spațiilor, putând aplica principiile unui urbanism coerent și sensibil la nevoile cetățenilor.
Arhitecții și urbaniștii au această datorie, de a propune cele mai bune soluții pentru zonele de urbanizare generoase, fiind din păcate extrem de limitați pe zonele cu constrângeri multiple și libertate limitată de creație.
Experiența acumulată în sute de proiecte vă oferă o perspectivă foarte clară asupra pieței.
Care considerați că sunt cele mai mari greșeli care continuă să se repete în dezvoltarea proiectelor din România?
O primă problemă care poate afecta calitatea unui proiect este alegerea arhitectului. Având în vedere că noi suntem primii contractați, clientul nu este încă obișnuit cu nivelul costurilor aferente unui proiect și încearcă să tragă tarifele noastre cât mai jos, fiind prima negociere de care are parte.
Discutând de o valoare de proiectare de 3-5% din totalul investiției, care poate însă genera optimizări de 10-20% în cazul unui proiect bine gândit, abordarea clienților față de costurile de proiectare ar trebui să fie alta.
Într-adevăr, problema nu este doar la clienți, ci și la colegii noștri de breaslă, care de multe ori ofertează foarte jos pentru a atrage clientul, urmând apoi să ceară pe parcurs suplimentări sau poate chiar să renunțe la proiect, ajungând în incapacitate de a mai lucra.
O altă problemă este ceea ce discutam la întrebarea anterioară, și anume bugetul estimat al lucrării.
În momentul în care diferența dintre bugetul disponibil și tema de proiectare a clientului este foarte mare, pot rezulta soluții nefericite și diferențe între așteptările clientului și propunerile noastre. De aceea, tot din experiența acumulată, încercăm să îndrumăm clientul către o variantă care să se încadreze în buget și să poată fi eficientă economic pe termen lung.
Privind spre următorii ani, ce schimbări credeți că vor redefini cel mai mult profesia de arhitect și ce direcții doriți să consolidați mai departe în cadrul ARCHDESIGN?
Este evident că inteligența artificială reprezintă principala schimbare majoră în activitatea noastră. Cu toate acestea, implicarea arhitecților este și va rămâne obligatorie, în toate aspectele meseriei, pentru a putea realiza conexiunea dintre dorințele clientului și produsul final.
Multe procese se simplifică, însă crește și nivelul de control. Inteligența artificială are darul de a se implica mai mult decât este cazul, uneori, și atunci rezultă procese care pot să nu fie 100% corecte sau conforme cu cerințele noastre. Deocamdată, investim în partea de vizualizare și soluții de concept, acolo unde IA poate fi eficientă și economisește mult timp.
Ca și direcții de consolidat, ne vom păstra calitatea de a gestiona eficient documentațiile tehnice și birocrația necesară implementării proiectelor, aspecte la care ne pricepem destul de bine. În România, acest lucru nu va putea fi înlocuit de IA prea curând...
