Într-un domeniu marcat de presiuni constante, de la termene și bugete până la impredictibilitatea proceselor administrative, AEdilis Proiect propune o abordare care reîntoarce arhitectura la esența sa: un proces construit cu sens, pornit din înțelegerea profundă a oamenilor, a contextului și a nevoilor reale.

Coordonat de arh. urb. Dan Florin Floruț, biroul își definește practica prin echilibrul dintre rigoare și sensibilitate, între disciplină tehnică și expresie arhitecturală. Într-o piață în transformare, în care eficiența și identitatea trebuie să coexiste, AEdilis mizează pe claritate în proces, colaborare reală și o cultură internă orientată spre evoluție continuă.

Am discutat cu Dan Florin Floruț, Administrator – AEdilis Proiect, despre modul în care un proiect capătă direcție, despre provocările actuale ale profesiei, despre relația cu beneficiarii și despre ce va face diferența pentru birourile de arhitectură în perioada 2026–2027.

AEdilis Proiect vorbește despre arhitectură ca despre un proces care începe din interior – dintr-o dorință, o stare, o viziune. Cum recunoașteți un proiect care merită să fie dus mai departe și cum îl transformați din intenție în direcție clară?

Pentru noi, un proiect merită dus mai departe atunci când identificăm în el mai mult decât o temă de proiectare sau un necesar funcțional. Ne interesează acele situații în care există o intenție reală, o nevoie autentică și deschiderea beneficiarului către un proces construit cu sens. Recunoaștem un proiect valoros atunci când are potențialul de a genera nu doar un obiect bine rezolvat tehnic, ci un spațiu relevant pentru cei care îl vor folosi.

Transformarea intenției în direcție clară începe prin dialog, ascultare și clarificare. Punem multe întrebări, încercăm să înțelegem contextul, ritmul de viață, valorile, constrângerile și aspirațiile beneficiarului. Din această etapă extragem esența proiectului, iar apoi o traducem într-un concept coerent, într-o logică funcțională și într-o expresie arhitecturală care să poată susține întregul demers până la final.

Într-un domeniu adesea dominat de termene limită și presiune financiară, cum reușiți să protejați calitatea procesului creativ?

Calitatea procesului creativ se protejează, în primul rând, prin structură. Creativitatea nu înseamnă improvizație, ci capacitatea de a genera soluții valoroase în interiorul unor limite reale. De aceea, pentru noi, organizarea internă, etapele clare de lucru și disciplina decizională sunt esențiale.

Încercăm să nu sacrificăm fazele de analiză și de concept, pentru că acolo se iau cele mai importante decizii. De multe ori, graba aparent eficientă produce, de fapt, costuri mai mari mai târziu. Protejăm calitatea și printr-o comunicare onestă cu beneficiarii, explicând de ce anumite etape au nevoie de timp și de rigoare. În același timp, căutăm să fim eficienți, dar fără să reducem proiectarea la o simplă reacție la presiuni de termen sau buget.

Care sunt provocările reale pe care le întâmpinați astăzi în proiectare – birocrație, lipsă de predictibilitate, fluctuații de costuri? Ce mecanisme interne ați dezvoltat pentru a le gestiona?

Astăzi, una dintre cele mai mari provocări este lipsa de predictibilitate. Birocrația rămâne un factor important, mai ales prin timpii inegali de avizare și prin interpretările diferite ale acelorași reglementări. În paralel, fluctuațiile de costuri și dinamica pieței de execuție influențează direct deciziile de proiectare și ritmul investițiilor.

Pentru a gestiona aceste realități, am dezvoltat un mod de lucru bazat pe anticipare, etapizare și comunicare constantă. Încercăm să construim scenarii, să luăm în calcul variante alternative și să păstrăm proiectele suficient de flexibile încât să poată absorbi anumite schimbări fără să își piardă coerența. De asemenea, punem mult accent pe coordonarea internă și pe dialogul cu toți factorii implicați, pentru că o decizie bine sincronizată reduce semnificativ riscul de blocaj ulterior.

Cum s-a schimbat profilul beneficiarului în ultimii ani? Simțiți o creștere a nivelului de educație arhitecturală sau, dimpotrivă, o orientare mai accentuată spre pragmatism?

Observăm ambele direcții, uneori chiar în același proiect. Există beneficiari tot mai informați, mai atenți la calitatea spațiului, la lumină, la materialitate, la sustenabilitate și la felul în care arhitectura influențează viața de zi cu zi. În acest sens, nivelul de educație arhitecturală a crescut.

În același timp, există și o orientare tot mai clară spre pragmatism, generată de contextul economic, de presiunea costurilor și de nevoia de eficiență. Nu vedem neapărat o contradicție între cele două. Credem că maturizarea beneficiarului înseamnă tocmai capacitatea de a înțelege că arhitectura bună nu este un gest gratuit, ci o investiție lucidă într-un mod mai bun de a trăi, de a lucra sau de a construi valoare pe termen lung.

Spuneți că evoluția echipei este esențială. Cum construiți o cultură internă care să mențină echilibrul între disciplina tehnică și sensibilitate estetică?

Pentru noi, acest echilibru este esențial și se construiește în timp, prin felul în care lucrăm zi de zi. Încercăm să formăm o echipă care înțelege că rigoarea tehnică și sensibilitatea estetică nu sunt două direcții separate, ci două fețe ale aceluiași proces. Un proiect bun trebuie să fie, în același timp, clar, construit corect și expresiv.

Cultura internă se dezvoltă prin dialog profesional, prin asumarea standardelor de calitate și prin încurajarea responsabilității individuale. Ne dorim colegi care nu execută mecanic, ci gândesc, pun întrebări și participă activ la definirea soluțiilor. În același timp, credem că disciplina, atenția la detaliu și capacitatea de coordonare sunt la fel de importante ca intuiția și sensibilitatea pentru spațiu.

Piața proiectării pare să traverseze o etapă de ajustare. Cum vedeți dinamica anilor 2026–2027 pentru birourile de arhitectură de dimensiune medie?

Credem că perioada 2026–2027 va fi una care va pune accent pe claritate, adaptabilitate și eficiență reală. Pentru birourile de arhitectură de dimensiune medie, provocarea nu va fi doar să atragă proiecte, ci să își definească foarte bine poziționarea, competențele și modul de lucru.

Vedem această etapă ca pe una de selecție naturală, în care vor conta foarte mult consistența profesională, capacitatea de coordonare și relația de încredere cu beneficiarii și partenerii. Birourile medii au avantajul unei structuri suficient de flexibile pentru a se adapta, dar și suficient de consolidate pentru a gestiona proiecte complexe. Credem că vor performa acele echipe care pot oferi simultan viziune, rigoare și predictibilitate.

 Cum reușiți să mențineți coerența unei viziuni arhitecturale atunci când apar modificări repetate sau constrângeri neprevăzute?

Coerența unei viziuni nu înseamnă rigiditate. Din contră, ea presupune să știi care sunt acele principii de bază care nu trebuie pierdute, chiar dacă anumite componente ale proiectului se modifică. În orice proiect există ajustări, uneori numeroase, însă dacă ideea centrală este bine definită de la început, ea poate ghida toate adaptările ulterioare.

Noi încercăm să distingem mereu între ceea ce este esențial și ceea ce este negociabil. Atunci când apar constrângeri noi, revenim la miza inițială a proiectului și căutăm soluții care păstrează logica spațială, relația cu contextul și caracterul general al intervenției. Flexibilitatea este necesară, dar nu ar trebui să însemne pierderea identității proiectului.

Ce înseamnă pentru AEdilis sustenabilitate dincolo de certificări sau cerințe minime? Este o direcție asumată strategic sau un filtru natural în procesul de proiectare?

Pentru noi, sustenabilitatea nu este doar o listă de condiții de bifat și nici exclusiv o chestiune de certificare. O vedem ca pe o formă de responsabilitate profesională care începe cu deciziile de bază: amplasare, orientare, raportare la climă, eficiență funcțională, durabilitatea materialelor, flexibilitatea în utilizare și capacitatea unei clădiri de a rămâne relevantă în timp.

Este, în același timp, o direcție asumată și un filtru natural al proiectării. Nu tratăm sustenabilitatea ca pe un strat adăugat ulterior, ci ca pe un criteriu integrat încă din fazele incipiente. Credem că o arhitectură cu adevărat sustenabilă este cea care consumă inteligent resurse, răspunde corect contextului și își păstrează valoarea de utilizare și de expresie pe termen lung.

 În ce măsură colaborarea cu partenerii (ingineri, consultanți, constructori) influențează rezultatul final? Ce ați învățat din aceste interacțiuni?

Influențează decisiv rezultatul final. Arhitectura nu se construiește izolat, ci prin colaborare. Oricât de clară ar fi viziunea inițială, calitatea finală a proiectului depinde foarte mult de felul în care ea este înțeleasă, susținută și rafinată împreună cu inginerii, consultanții și constructorii.

Din aceste colaborări am învățat, în primul rând, că dialogul real produce proiecte mai bune decât abordările compartimentate. Am învățat să valorificăm expertiza celorlalți, să integrăm din timp observațiile tehnice și să căutăm soluții comune, nu compromisuri forțate. De asemenea, am înțeles cât de importantă este compatibilitatea profesională între parteneri și cât de mult contează încrederea reciprocă în procesele complexe.

Observați o creștere a cererii pentru proiecte cu identitate puternică sau pentru soluții standardizate și eficiente?

Piața cere astăzi ambele tipuri de răspuns, iar diferența vine din tipologia proiectului, din profilul investiției și din obiectivele beneficiarului. În anumite zone există o presiune clară pentru eficiență, optimizare și soluții reproductibile, mai ales acolo unde timpul și costul sunt dominante.

În același timp, observăm și o nevoie tot mai mare de identitate, mai ales în proiectele care înțeleg valoarea diferențierii. Fie că vorbim despre locuire, ospitalitate, spații de lucru sau proiecte mixte, beneficiarii încep să înțeleagă că un proiect cu personalitate coerentă poate genera valoare suplimentară, atât economică, cât și culturală. Credem că miza reală este să găsești echilibrul corect între eficiență și caracter.

Ce tipuri de proiecte vă propuneți să dezvoltați în următorii doi ani? Există o direcție clară de specializare sau preferați diversitatea programatică?

În următorii ani ne dorim să dezvoltăm proiecte în care putem avea o contribuție reală, nu doar formală. Suntem interesați de acele programe care ne permit să lucrăm profund cu spațiul, cu relația dintre funcțiune și identitate, dintre context și expresie arhitecturală. Ne interesează proiectele bine articulate, indiferent de scară, atâta timp cât există deschidere pentru calitate și coerență.

În același timp, credem în valoarea unei diversități programatice controlate. Specializarea este importantă, dar nu ne dorim o limitare rigidă. Preferăm să consolidăm anumite direcții în care avem experiență și afinitate, păstrând totodată deschiderea către proiecte diferite, care ne provoacă și ne ajută să evoluăm. Pentru noi, relevanța proiectului este mai importantă decât eticheta lui strictă.

Privind spre viitor, ce credeți că va face diferența pentru un birou de arhitectură: capacitatea de adaptare, consistența valorilor sau abilitatea de a crea proiecte care rămân relevante în timp?

Credem că diferența reală va veni din capacitatea de a le păstra împreună. Adaptarea este necesară, pentru că realitatea profesională se schimbă constant. Consistența valorilor este esențială, pentru că fără ea un birou își pierde identitatea. Iar capacitatea de a crea proiecte relevante în timp rămâne, probabil, testul cel mai important.

În fond, un birou de arhitectură nu este definit doar de felul în care răspunde unei comenzi imediate, ci de felul în care reușește să transforme constrângerile prezentului în spații care au sens și peste ani. Pentru noi, acesta este obiectivul: să construim proiecte coerente, bine gândite și durabile, care își păstrează valoarea dincolo de momentul în care au fost realizate.