Catedrala Notre-Dame de Paris este un simbol al arhitecturii gotice, o capodoperă a ingineriei și unei istorii de necontestat. Situată în inima Parisului, pe insula Cité, aceasta a fost martora a peste 800 de ani de istorie franceză. Ridicată între 1163 și 1345, Notre-Dame reprezintă esența stilului gotic cu amprentele sale majore: bolțile înalt arcuite, feroneria delicată și vitrajele colorate care povestesc despre trecutul religios și cultural al Franței. Cu toate acestea, în aprilie 2019, catedrala a suferit un incendiu devastator care a distrus acoperișul și partea superioară a turnului, punând sub semnul întrebării viitorul său. În urma acestui dezastru, a început un șantier titanic, cu scopul de a restaura și conserva acest monument extraordinar.

Etapele șantierului de restaurare

Restaurarea catedralei Notre-Dame este un proiect enorm care implică o echipă de aproximativ 2.000 de persoane, inclusiv meșteșugari, restauratori, ingineri și voluntari. De la ziua incendiului și până la ultimele etape de reconstrucție, echipa a depășit numeroase provocări, respectând în mod remarcabil termenele stabilite.

Securizarea șantierului: Prima etapă a fost curățarea și securizarea zonei afectate. Aceasta a durat aproape doi ani și jumătate, timp în care au fost evacuate toate resturile de lemn, piatră și metal, iar structură catedralei a fost consolidată. Datorită pericolelor generate de starea bolților, s-au utilizat brațe articulate controlate de la distanță pentru a înlătura grămezile de resturi, fără a pune în pericol viața celor implicați.

Reconstrucția acoperișului și a schelei: Odată ce structura a fost stabilizată, au început lucrările de reconstrucție a acoperișului și a schelei. Peste 2.700 de plăci de plumb au fost instalate pe cor și navă pentru a proteja catedrala de intemperii. Acoperișul original, care a fost distrus de flăcări, a fost reconstruit cu tehnici tradiționale, respectând rigorile arhitecturale ale secolului al XIII-lea. A fost nevoie de o mare precizie și de lucruri extrem de delicate pentru a recrea aceleași forme și detalii ca înainte.

Restaurarea Orgii: Orga mare a catedralei a supraviețuit incendiului, însă a fost grav afectată de praf și fum. A fost necesar să fie demontată complet, fiecare dintre cele 8.000 de țevi fiind curățată, restaurată și reinstalată cu grijă. După restaurare, a fost necesar un acord precis și o armonizare a sunetului pentru a reda acest instrument la splendoarea sa inițială.

Reconstrucția „Pădurii”: „Pădurea” este termenul folosit pentru a desemna scheletul de lemn al catedralei, care a fost distrus în timpul incendiului. Reconstrucția a presupus folosirea a aproximativ 2.000 de stejari, ce au fost tăiați și prelucrați manual folosind tehnici tradiționale medievale, fără a se apela la metode moderne de construcție.

Instrumentele ancestrale folosite în restaurare

În 2023, reconstrucția catedralei Notre-Dame a înregistrat progrese semnificative, în special cu privire la structura de lemn și fleșă, care au început să se înalțe din nou în cerul Parisului. Restaurarea a urmat principiile unei restaurări identice, folosind tehnici tradiționale. Meșteșugarii din Franța și din alte colțuri ale lumii, inclusiv din Statele Unite, au fost implicați în acest proiect, aducând cu ei un ”savoir-faire” rar. Elementele structurale din lemn au fost tăiate din stejari selectați, iar piesele au fost asamblate cu ajutorul unor unelte vechi și prețioase, cum ar fi securele și dălțile. Arhitecții și meșteșugarii au realizat măsurători precise înainte de incendiu, iar în prezent, sunt folosite planuri detaliate pentru a reda fidel structura originală a catedralei.

Restaurarea fleșei, realizată în secolul XIX de Eugène Viollet-le-Duc, continuă să impresioneze chiar și la 160 de ani de la finalizarea sa, fiind considerată o adevărată capodoperă tehnică. Muncitorii din prezent, cu ajutorul unor echipe de meșteșugari și cu unelte moderne, contribuie la menținerea acestei performanțe tehnice, aducând un omagiu muncii meșteșugarilor de ieri.

Restaurarea catedralei Notre-Dame a fost posibilă doar datorită utilizării unor instrumente de lucru ancestrale care reflectă meșteșugul tradițional. Topoarele medievale, herminetele, fierăstraiele universale și ciocanele din lemn sunt doar câteva dintre uneltele care au fost folosite pentru a recrea exact structura originală a catedralei.

Toporul medieval: Folosit pentru tăierea lemnului gros, toporul medieval a fost instrumentul de bază pentru prelucrarea celor 2.000 de stejari care au fost folosiți la reconstrucția „Pădurii”.

Hermineta: Această unealtă cu lamă curbată a fost folosită pentru a șlefui lemnul și pentru a realiza îmbinările de precizie ale pieselor de lemn.

Fierăstrăul universal: Un fierăstrău mare, care necesită ajutorul a două persoane, a fost folosit pentru tăierea buștenilor de stejar în plăci groase, esențiale pentru construirea acoperișului și altor elemente structurale.

Ciocanul din lemn: Acesta a fost folosit pentru a monta și fixa piesele de lemn prin intermediul cuișoarelor de lemn, asigurând astfel stabilitatea și durabilitatea structurii catedralei.

Aceste unelte nu doar că au fost folosite pentru a reda splendoarea arhitecturală originală, dar și pentru a păstra spiritul meșteșugurilor tradiționale care au făcut posibilă construcția Notre-Dame de Paris în Evul Mediu.

Inaugurarea restaurării

După luni de muncă intensă și dedicație, catedrala Notre-Dame de Paris se pregătește să fie inaugurată oficial pe 7 decembrie 2024. Reconstrucția acestui monument emblematic a fost un proiect de amploare, care a implicat nu doar tehnici moderne de restaurare, ci și o redescoperire a tradițiilor și meșteșugurilor de altădată. De la incendiul devastator din aprilie 2019 și până în prezent, munca echipelor de restauratori a dus la renașterea unei bijuterii arhitecturale care va străluci din nou în inima Parisului, păstrându-și intactă valoarea istorică și culturală pentru generațiile viitoare.

SURSA: Le Pèlerin și BFM