Arhitectura nu se încheie odată cu predarea proiectului. În spatele unei construcții reușite există un proces mult mai amplu, construit din decizii tehnice și financiare, dialog, încredere și capacitatea arhitectului de a rămâne alături de beneficiar inclusiv atunci când proiectul ajunge în etapele sale cele mai dificile. Pentru Roof Architecture, această relație directă a devenit în timp parte din modul de lucru al biroului: o arhitectură atent adaptată celor care o vor utiliza, în care calitatea, funcționalitatea și realismul investiției trebuie să rămână în echilibru.

Am discutat cu arh. Raluca Boroș, owner Roof Architecture, despre responsabilitatea arhitectului dincolo de proiectarea propriu-zisă, relația dintre buget și calitatea arhitecturală, sustenabilitate și eficiență energetică, dar și despre provocările procesului de autorizare și impactul noilor tehnologii asupra profesiei.

Roof Architecture vorbește despre arhitect ca despre un partener care însoțește beneficiarul pe tot parcursul investiției, de la primele schițe până la finalizarea construcției. Cum ați ajuns la această filozofie și de ce considerați că implicarea arhitectului trebuie să depășească etapa proiectării propriu-zise?

La începutul profesiei ne-am dat seama că eram solicitați pentru tot felul de lucruri conexe: pentru avizare, pentru alegeri cromatice sau de stil, pentru decizii de implementare și apărea adesea întrebarea: „Dumneavoastră cum ați face în locul meu?”

Am realizat repede că este nevoie de mai mult decât de informație, este nevoie de empatie, de sprijin și de încurajare. A face o casă este, pentru mulți, o experiență unică în viață, iar a dezvolta un business care implică o construcție – hală, spital etc. – presupune riscuri enorme. Este acel tip de situație din viață în care nu îți permiți să iei decizia greșită. Noi fuseserăm învestiți de fiecare dată cu încrederea că suntem cei mai potriviți să trăim această experiență alături de ei. Este onorant, dar, în același timp, te obligă și te responsabilizează. Lucrurile pe un șantier pot deveni foarte dificile.

La final, poate că cel mai bine a spus-o unul dintre clienții noștri: „Când știu că ești lângă mine, mi-e mai puțin frică. Știu că împreună vom reuși să facem lucrurile bine, indiferent cât de greu va fi.”

Beneficiarii sunt astăzi mult mai informați decât în urmă cu un deceniu, însă procesul de construire rămâne unul complex. Care sunt cele mai frecvente provocări pe care le întâlniți încă din primele discuții cu clienții și cum îi ajutați să ia decizii fundamentate?

Ne bucură tare faptul că oamenii vin cu lecțiile făcute. Cumva, au o părere generală despre cum va fi acest parcurs, ce este important și ce este mai puțin important, câtă răbdare este necesară și care sunt așteptările de la noi. Doar așa le putem atinge și, uneori, chiar depăși!

Beneficiarii noștri sunt foarte experimentați și mulți dintre ei sunt la a doua sau poate chiar la a treia construcție, nemaivorbind aici despre dezvoltatori. Așa cum spuneam mai sus, ne considerăm parteneri în acest proces și, să fim drepți, toată lumea își dorește un partener informat!

Portofoliul Roof Architecture cuprinde atât locuințe, cât și clădiri publice, dezvoltări industriale și proiecte de urbanism. Cum se schimbă modul de gândire al arhitectului atunci când trece de la proiecte rezidențiale la investiții de o complexitate mult mai mare?

Pentru fiecare om, investiția este importantă și prețioasă la nivelul lui: dacă pentru un dezvoltator 100.000 de euro reprezintă 3% dintr-o investiție imobiliară, pentru o familie pot reprezenta 100% dintr-un credit pe 30 de ani. În ambele situații există responsabilitatea de a nu greși.

Ne place să rămânem cu mintea activă și să nu intrăm în rutina unui anumit stil de gândire. În definitiv, asta înseamnă să fii un arhitect complex. Principiile după care ne ghidăm activitatea rămân aceleași, doar datele de intrare se modifică.

În ultimii ani, presiunea asupra termenelor și bugetelor a crescut considerabil. Cum reușiți să păstrați echilibrul dintre eficiența economică, calitatea arhitecturală și nevoile reale ale beneficiarului?

Există lucruri care țin de noi și care se pot grăbi, dar există și lucruri care necesită timpi tehnologici și „gătire lentă”, iar orice grabă în aceste situații înseamnă greșeli sau costuri suplimentare.

Transparența din întâlnirile inițiale, onestitatea de a oferi termene corecte și realiste, precum și experiența altor clienți care ne recomandă și prin intermediul cărora au ajuns la noi fac ca așteptările să fie foarte realiste. Discutăm deschis, încă de la început, despre costuri, pentru a nu avea surpriza ca o soluție tehnico-estetică aleasă să fie în afara bugetului sau să ducă la imposibilitatea realizării proiectului. Degeaba pui cele mai frumoase tâmplării dacă nu mai ai bani pentru acoperiș!

Considerăm că ține de expertiza noastră să îi trimitem la drum pe beneficiari cu așteptări actualizate și realiste.

De multe ori, cele mai costisitoare probleme apar nu în timpul execuției, ci în urma unor decizii insuficient analizate în faza de proiectare. Care sunt aspectele asupra cărora insistați cel mai mult înainte ca un proiect să intre în șantier?

La începutul oricărui proiect avem discuții foarte sincere și realiste. Noi ne asumăm anumite lucruri, dar cerem beneficiarilor – și, de cele mai multe ori, primim – onestitate în ceea ce privește bugetul, echipele și calitatea materialelor care vor fi contractate.

Cel mai important este ca beneficiarul să cunoască și să înțeleagă complexitatea proiectului (mică, medie sau ridicată), pentru a putea contracta și subcontracta echipa potrivită pentru fiecare etapă.

Sustenabilitatea a devenit un criteriu esențial în proiectarea contemporană. Dincolo de cerințele legislative, ce înseamnă pentru Roof Architecture o clădire cu adevărat sustenabilă și cum integrați aceste principii în proiectele voastre?

O clădire corectă va fi o clădire folosită! Va deservi nevoile beneficiarilor, va fi ușor de întreținut și de reparat, va fi „trăită”.

Din acest punct de vedere, credem că arhitectura noastră este una a echilibrului, cu un raport plin-gol corect, cu înălțimi și suprafețe atent proporționate, o arhitectură care vine să îmbrace nevoile utilizatorului și să îl deservească, nu o arhitectură de showroom.

Observăm o preocupare tot mai mare pentru eficiența energetică, utilizarea luminii naturale și reducerea costurilor de exploatare. Cum s-au schimbat cerințele beneficiarilor în această direcție și ce soluții considerați că vor deveni standard în următorii ani?

Creșterea prețurilor energiei a făcut ca utilizarea clădirilor să fie din ce în ce mai costisitoare. Suntem atenți la acest echilibru fin: mai multe suprafețe vitrate înseamnă mai multă lumină, dar înseamnă și pierderi mai mari de căldură iarna și un aport mai mare de căldură vara. Astfel, ce iei pe mere dai pe pere.

O anvelopantă termică corectă, un raport plin-gol echilibrat, sistemele de umbrire și așezarea optimă pe teren, în raport cu punctele cardinale, sunt aspecte elementare pe care le analizăm încă de la începutul studiului de soluții.

Procesul de autorizare și cadrul legislativ sunt adesea percepute ca unele dintre cele mai dificile etape ale unei investiții. Din experiența dumneavoastră, ce schimbări ar putea simplifica relația dintre beneficiar, proiectant și autorități, fără a compromite calitatea dezvoltărilor?

Procesul de autorizare este unul pe care ni-l asumăm integral și oferim beneficiarului permisul de construire, adică autorizația de construire. Spun că este dificil cu toată asumarea și responsabilitatea celor peste 20 de ani de profesie, cu sute de autorizații și mii de avize obținute în acești ani.

Dacă este greu chiar și pentru profesioniști, pentru beneficiari este aproape imposibil, iar schimbarea legislației începând cu 25.08.2026, prin avizarea CATUC, nu face decât să schimbe regulile jocului.

Cred că fiecare element din acest trinom – arhitect, beneficiar, autorități – are propriul rol, propriile obligații și responsabilități, iar rolul nostru este să ghidăm dorințele și posibilitățile beneficiarului prin cadrul legislativ și să avansăm spre autorizare cu un proiect complet și legal.

Rolul autorităților este acela de a aproba sau de a respinge un proiect, nu de a găsi soluțiile potrivite pentru beneficiar. Acest rol, de a transpune visele într-un limbaj etic și administrativ, revine arhitectului.

Digitalizarea și utilizarea instrumentelor BIM sau a inteligenței artificiale încep să influențeze tot mai mult profesia. Cum vedeți impactul acestor tehnologii asupra procesului de proiectare și unde considerați că intervenția arhitectului rămâne indispensabilă?

Am trăit, acum 20 de ani, apariția tehnologiilor CAD și trecerea de la desenul la planșetă la cel digital. A fost greu și bine în același timp. Acum, după 20 de ani, se întâmplă același lucru, într-o altă formă: ne ajutăm de toate tehnologiile existente, însă componenta umană este de neînlocuit.

Personalizarea, informațiile de intrare, integrarea cerințelor legislative, reglajele fine și alegerea celei mai bune soluții tehnice în raport cu profilul clientului presupun decizii foarte subtile, rezultate din analiza și înțelegerea atentă a relației arhitect–beneficiar.

Experiența acumulată în proiecte industriale și de infrastructură vă oferă o perspectivă diferită asupra dezvoltării economice. Cum evaluați evoluția investițiilor din România și care sunt segmentele care considerați că vor genera cele mai multe oportunități în perioada următoare?

Personal, îmi place mult partea industrială: de la proiectele de procesare industrială până la cele de producție și depozitare a alimentelor, fiecare dintre companiile-client este un univers. Ajungi să înțelegi intimitatea unui business pentru a-l putea ajuta să funcționeze mai bine, iar asta este fascinant.

Clienții din producție și industrie ne-au învățat cum un spațiu bine gândit creează un flux mai bun și poate economisi minute importante în cadrul proceselor companiei, ceea ce conduce la o productivitate mai mare și, implicit, la un profit mai mare. Iată cum un gest arhitectural poate fi direct legat de profitul unei companii.

Avem clienți care se dezvoltă alături de noi de 15–20 de ani. Suntem ceea ce se numește „arhitectul de casă”. Ne cunosc și îi cunoaștem, ne înțelegem dintr-un e-mail și avem lejeritatea în comunicare a unor parteneri care lucrează împreună de mult timp.

Oportunități există mereu pentru cei dispuși să le vadă: când nu existau suficiente spații de depozitare, cei care au înțeles această nevoie au construit și au avut succes; când nu existau spații medicale moderne, cei care au dezvoltat rețele private de sănătate au excelat. Vom fi alături de cei care au o idee și acea sclipire în ochi care spune că vor reuși și vom crede în visurile lor. Din acest punct de vedere, aceste „oportunități” sunt foarte personale!

Privind piața construcțiilor în ansamblu, care credeți că este cea mai mare provocare cu care se confruntă astăzi birourile de arhitectură și ce strategie considerați că este necesară pentru a rămâne competitive într-un context aflat în continuă schimbare?

Cea mai mare problemă cu care se confruntă în acest moment profesia, în relația cu clienții, este lipsa de predictibilitate. Orice antreprenor care începe o construcție vrea să știe două lucruri extrem de importante: cât și când. Lipsa acestei predictibilități în obținerea autorizațiilor de construire duce la un management foarte dificil al biroului.

De asemenea, o greșeală frecventă pe care o vedem la tinerii noștri colegi este că obțin un proiect mare, angajează 10–12 arhitecți, iar apoi nu mai atrag niciun alt proiect luni sau chiar ani de zile. Într-o astfel de situație, dizolvarea „biroului” devine iminentă.

Întâi înoți în piscină, apoi în mare și abia după aceea în ocean. Cei care încep direct în ocean cred că pot face față, dar ajung să se înece, iar odată cu ei se îneacă și beneficiarii care au avut încredere în ei.

Este nevoie de echilibru, de o creștere moderată și sustenabilă și de dorința continuă de a învăța. În arhitectură nu „dai un tun” și dispari, ci rămâi acolo luni sau ani buni, uneori chiar decenii, alături de dezvoltarea respectivă.

Privind spre următorii ani, cum vedeți evoluția Roof Architecture și care sunt direcțiile pe care vă propuneți să le dezvoltați, atât din perspectiva tipurilor de proiecte abordate, cât și a modului în care înțelegeți rolul arhitectului în societatea contemporană?

Avem un portofoliu extins de clienți care continuă să se dezvolte. Ne dorim să menținem relația de încredere câștigată în timp și, implicit, să păstrăm calitatea și relația foarte personală arhitect–beneficiar, care ne-au făcut să fim preferați de clienții noștri.

Nu urmărim mărirea biroului sau extinderea, deoarece acest lucru ar însemna o diluare a relației directe, unu la unu. Vreau să pot răspunde personal la fiecare apel al clienților Roof Architecture, pentru că, dacă mă sună, înseamnă că au nevoie de competența sau de sprijinul meu personal.

Credem că este nevoie de o arhitectură foarte personalizată, dar, mai ales, personală în acești ani dificili. De aceea, obiectivul nostru este să păstrăm echilibrul ultimilor ani și să continuăm în același ritm.

Cred cu tărie că arhitectura nu este un sprint, ci un maraton, iar noi suntem alergători de cursă lungă, de anduranță, nu de viteză!